Fibrilațiile la inimă sunt una dintre cele mai frecvente tulburări ale ritmului cardiac, ce este manifestată prin bătăile rapide, inegale și neregulate ale acesteia.
Un puls normal este între 60 și 80 de bătăi pe minut, însă, în fibrilație, poate urca și până la 100-175 de bătăi pe minut. Această afecțiune nu pune viața în pericol, dar poate cauza complicații și simptome nedorite.
Ce sunt fibrilațiile la inimă?
Aceste tulburări ale inimii sunt denumite aritmii, iar fibrilația este una dintre cele mai frecvente tulburări. Cea mai frecventă cauză o constituie pierderea capacității centrului de comandă a inimii de a genera impulsuri electrice ritmice.
În fibrilația arterială nodul sinoatrial (NSA), care este responsabil pentru ritmul normal, este suprimat și pierdându-se centrul de comandă, impulsurile electrice încep să se desfășoare haotic la nivelul unor focare mutiple anormale din atrii. Cu toate acestea, doar o parte din aceste impulsuri nou formate sunt conduse de către ventriculi, restul fiind blocate de către nodulul atrio-ventricular, care protejează inima de frecvențele crescute.
Posibilele cauze ale acesteia sunt boala arteriala coronariană, infarctul miocardic, infecțiile virale, boala tiroidiană, utilizarea de stimulente, hipertensiunea arterială, sindromul sinusului bolnav și defectul cardiac congenital. De asemenea, și disfuncțiile valvelor cardiace, bolile pulmonare, stresul fizic din cauza intervențiilor chirurgicale și intervenția anterioară chirurghicală pe cord, pot fi cauze.
În funcție de durata episodului de fibrilație atrială, pot exista mai multe forme ale aritmiei. Printre acestea se enumeră fibrilația atrială paroxistică, FA persistentă, FA persistentă de lungă durată și FA permanentă sau cronică.
Printre factorii de risc se enumeră consumul de alcool, afecțiunile tiroidiene, bolile cronice, bolile de inimă congenitale, vârsta și istoricul familial.
Iată care sunt simptomele și tratamentul
În foarte multe cazuri, persoanele sunt asimptomatice, pacienții cu fibrilație atrială neavând niciun simptom, mai ales în cazurile în care frecvența cardiacă este sub 120 de bătăi pe minut. Cu toate acestea persoanele cu această fibrilație simt disconfort și câteva simptome perpetibile atunci când sunt nevoiți să facă un efort susținut.
Printre aceste simptome se enumeră durerile în piept, dificultățile de respirație, amețeala, oboseala, capacitatea redusă de a face efort, slăbiciune și palpitații. Pulsul este unul complet neregulat și rapid, existând o discrepanță între bătăile percepute și cele sesizate atunci când se palpează pulsul la o arteră periferică.
Când ritmul este unul foarte rapid, unele persoane, mai ales vârstnicii care au afecțiuni cardiace, pot dezvolta o insuficiență cardiacă sau dureri în piept. În cazuri rare, aceste persoane pot avea o scădere marcată a tensiunii, ajungând în șoc cardiogen.
Dacă ai dureri în piept, trebuie să soliciți imediat ajutor din partea unui medic, întrucât ar putea însemna că s-a declanșat un infarct miocardic sau că mușchiul cardiac suferă de lipsă de oxigenare.
Tratamentul poate include controlul ritmului cardiac, reducerea riscului de a suferi un accident vascular celebral și recuperarea unui ritm cardiac normal.
În funcție de fiecare persoana, un medic specialist va iniția un tratament prin prescrierea unor medicamente în faza inițială.
Fibrilațiile la inimă pot fi vindecate în faza timpurie, iar cu ajutorul unui tratament medical se pot preveni complicațiile.