Femeile in Roma antica. Potrivit legislaţiei romane, femeile treceau de la autoritatea tatălui la cea a soţului. Până şi văduvele bogate aveau nevoie de un bărbat pentru a-i ţine averea în siguranţă. Femeile romane au început să aibă o mai mare libertatea abia în secolul I i.e.n.
Acestora nu le era permis să deţină afaceri. Odată cu trecerea timpului în care femeilor nu le erau permise nici sugestiile, bărbaţii au început să fie interesaţi de opiniile nevestelor.
Acele femei ce veneau din familiile înstărite nu erau nevoite să muncească. De muncă se ocupau sclavii şi cei ce veneau din clasele inferioare.
Femeile in Roma antica
Femeile aveau ca ocupaţie principală îngrijirea casei şi creşterea copiilor, doar că femeile ce proveneau dintr-un mediu sărac erau nevoite să şi muncească.
Sclavele lucrau ca servitoare sau că menajere personale ale doamnelor din clasele superioare.
Sclavii nu aveau drept de căsătorie din punct de vedere legal. Acestora le erau permise relaţiile sexuale în scop de procreare (copiii cu ambii părinţi sclavi erau tot sclavi).
Puteau fi eliberaţi de către stăpâni, devenind astfel oameni liberi, şi de abia copiii lor dobândeau statutul de cetăţean.
Când li se reda libertatea, li se asigurau şi mijloacele de subzistenţă. Ei îi rămâneau fideli stăpânului care le oferea în continuare sprijin de câte ori era necesar.
Foarte multe obiceiuri de nuntă ale romanilor s-au păstrat până în zilele noastre. Tinerele romane erau considerate bune de însurătoare la 14 ani. Tatăl fetei era cel care alegea un soţ pentru fiica sa, deci interesul economic şi relaţiile interfamiliale primau în faţa dragostei.