Femeia rubensiană. Arta lui Peter Paul Rubens

Denumirea de femeie rubensiană se datorează marelui artist de origine flamandă, Paul Rubens. Cuvântul avându-și originea chiar în numele său, pictorul devine arhicunoscut în lumea artei.

Percepția asupra formelor pe care o femeie trebuie să le prezinte s-a modificat în cursul anilor, toate aceste premise fiind datorate modului în care lumea înțelegea și interpreta frumosul. Toate aceste trepte sunt pur subiective, iar de la o perioadă la alta, părerile se modificau puțin câte puțin, în secolul 16 – 17 fiind „la modă” femeile rubensiene.

Artistul a fost declarat pentru o bună perioadă de timp ca fiind cel mai renumit pictor flamand, iar acest  lucru a fost posibil doar datorită sârguinței de care a dat dovadă în ucenicie, iar apoi disciplinei dezvoltate prin multă muncă. La vremea respectivă, societatea percepea o femeie frumoasă ca fiind una corpolentă, deci rubesiană, în care formele corpului sunt evidențiate.

RomaniaTV

CCR, anunţ de ULTIMĂ ORĂ despre primul tur al alegerilor prezidenţiale. DECIZIA care schimbă tot!

Observatornews.ro

Primele efecte după aprecierea EURO şi creşterea ROBOR: rate mai mari şi cu 150 de lei

Conceptul de femeie rubensiana este unul larg raspandit in perioada renascentista

Ce înseamnă femeie rubensiană? Percepția vremii

Artistul, din diverse motive, credea că o slăbiciune a corpului fizic ar putea duce la o problemă de natură spirituală. Iar la vremea respectivă, sufletul trebuia neapărat protejat, iar orice persoană pe care ați fi întrebat-o, ar fi susținut acest lucru. Pictorul a realizat o serie largă de tablouri ce prezintă nuduri de femeie, iar acesta a pus un accent asupra frumuseții exterioare pe care femeile le aveau. De aici rezultând în final conceptul de femeie rubensiană, ce în timp a devenit arhicunoscut.

Multe persoane importante ale vremii au apreciat foarte mult tablourile, iar frumosul a fost primit cu foarte multă căldură de cei mai puțini familiari sau cei ce nu și-au format încă o proprie opinie. La ora actuală se folosește în termeni mai practici, dar mai puțin convenționali, noțiunea de „forma mărului” pentru stilul rubensian, iar noțiunea de „forma perei” ce a apărut ceva mai târziu și reprezintă femeile ce au șoldurile mai mari decât lățimea pieptului sau a umerilor.

Multe platforme de sănătate susțin că această cultură a rubensianismului, în rândul aristocrației, facilita apariția mai multor afecțiuni de sănătate. Iar faptul că imaginea de femeie corpolentă devenea din ce în ce mai similară cu ideea de femeie frumoasă, a făcut ca în rândul multor femei să apară o dorință de a se îngrășa, pentru a fi „mai frumoase”.

Frumusețea atunci, precum și astăzi, era un concept greu de atins

Femeile corpolente. Societatea lumii renascentiste

În cadrul unei percepții cât mai clare asupra modului în care lumea percepea frumosul și idealul spre care un corp de femeie „trebuie” să se îndrepte, apar diverse opinii în funcție de gen. Întotdeauna frumosul a fost și este ceva ce variază, iar uneori părerea celorlalți deține o poziție superioară față de cea pe care o avem asupra noastră, ideea rubensiană chiar accentuându-se. Acest fapt nu doar că descrie o problemă a lumii de astăzi în care trăim, dar semnalează perfect o problemă a omenirii de secole bune.

Persoanele ce nu aveau susținere financiară bună, de obicei, nu aveau cum să aibă o formă rubensiană, iar acesta era un simbol clasic al înstăririi. Femeile ce aveau un corp mai firav se puteau confunda cu persoanele de rând, în schimb cele corpolente erau aproape mereu înstărite. După care se poate adăuga faptul că aceste forme erau văzute ca fiind simbolice și reprezentative pentru feminitate, iar o femeie subțirică s-ar fi putut interpreta în anumite cazuri ca fiind lipsită de frumusețe. Bărbatul căruia i-ar fi plăcut asemenea persoană, mai ales dacă nu era una aristocrată, semnala o posibilitate de a fi homosexual, fapt aspru pedepsit de către societate.