Familia lui Nelu Ploieșteanu refuză să ridice cadavrul de la morga spitalului! Iată care este motivul

Nelu Ploieşteanu, unul dintre cei mai cunoscuţi interpreţi de muzică lăutărească, a murit, în noaptea de joi spre vineri, la vârsta de 70 de ani. Nelu Ploieşteanu era internat în secţia de terapie intensivă a Spitalului Floreasca din 18 martie cu o formă gravă de COVID-19.

Însă, abia acum intervin adevăratele probleme. Familia se aștepta ca artistul să moară, mai ales că plămânii îi erau afectați iremediabil de virus. Familia fostului artist refuză să ridice cadavrul de la morga spitalului și cere autopsia. Conform lor, Nelu Ploieșteanu nu mai era infectat cu SARS-COV-2. Motivul este unul simplu: dacă este declarat infectat cu virus, marele cântăreț nu poate fi înmormântat cu mai multe de 16 persoane, inclusiv preoții, aceasta fiind reglementarea pentru persoanele decedate din cauza COVID-19.

Stirile PROTV

Alegeri prezidențiale, turul 1. Rezultate parțiale: Georgescu pe primul loc, Lasconi urcă pe locul doi

RomaniaTV

Rezultate şocante, răsturnare de situaţie. REZULTATE ALEGERI în timp real

Cine a fost Nelu Ploieșteanu

Nelu Ploieşteanu, pe numele său adevărat Ion Dumitrache, s-a născut pe 16 decembrie 1950, în localitatea Ciorani din judeţul Prahova.

La doar şase ani, cânta la acordeon, ulterior a învăţat să cânte şi la pian.

În 1970, s-a mutat în Bucureşti. A cântat ca acordeonist la Teatrul de revistă „Ion Vasilescu”, avându-l ca dirijor pe Ion Albeşteanu. În 1979 a făcut primul turneu în străinătate cu Ansamblul „Mugurelul” (Franţa, Italia, Belgia şi Olanda). Au urmat turnee în Italia, Spania şi Germania.

După 1990 a lansat 18 albume, între care „Cântece de petrecere Viaţa n-o poţi cumpăra” (2001), „Trece timpul ca nebunul” (2004), „Cântece de odinioară” (2006), „Am iubit şi-am să iubesc” (2007), „Fetele sunt floarea vieţii” (2011).

A cântat, între 1990 şi 1998, la „Şarpele roşu” şi la restaurantul „Perla” unde a cântat până la debutul pandemiei.

Cele mai importante colaborări le-a avut cu actorii Gheorghe Dinică şi Ştefan Iordache.