În centrul și estul Europei, într-o perioadă de mare succes, se afla o fabrică din România renumită pentru producția ceramicii fine. Situată în localitatea Batiz, această manufactură a fost descoperită în 1968 de cercetătorii Magdalena Bunta și Paul Gyulai, care au identificat urmele unei fabrici care a avut un impact semnificativ în Europa.
Fabrica din Batiz, care a funcționat între 1810 și 1865, a fost un veritabil centru al producției de faianță fină, iar descoperirile arheologice din 1968 au dovedit existența acesteia.
Fabrica din România care a dominat piața europeană
În urma cercetărilor, s-a confirmat că manufactura era una dintre cele mai importante din regiune. De-a lungul decadelor, produsele sale au fost apreciate pentru calitatea superioară, iar fabrica devenise renumită pe piața din Europa de Est.
Istoria acestei fabrici a fost păstrată doar în memoria localnicilor până când cercetătorii au descoperit vestigii importante ale complexului de producție, cuptoare de ars ceramică, tipare și chiar piese de probă. Aceste cercetări au condus la publicarea unei lucrări în 1971, care a scos în evidență importanța manufacturii și a consacrat-o ca fiind una dintre cele mai mari din centrul și estul Europei.
Porțelanul era un produs de lux în perioada respectivă, accesibil doar elitei, iar fabrica din Batiz a reușit să ofere o alternativă mai ieftină, dar totodată de o calitate excelentă, înlocuind treptat porțelanul cu faianță fină.
Începuturile manufacturii sunt legate de Georg d’André, un meșteșugar din Triest, și de Nalátzy József, proprietarul moșiei Batiz. Aceștia au pus bazele fabricii în secolul XIX, iar primele produse, precum un serviciu de masă pentru 24 de persoane, au fost imediat apreciate pe piața europeană.
Un simbol al luxului în epoca sa
Fabrica producea o gamă largă de produse, inclusiv “porțelanul negru de Batiz”, unic în Europa Centrală, și obiecte de uz casnic și farmaceutic. În ciuda concurenței puternice din Viena, Praga și Sankt-Pölten, fabrica din Batiz a reușit să depășească renumitele manufacturi din acele orașe. Produsele fabricate aici au fost apreciate chiar și în Anglia, comparabile cu cele din fabricile celebre “Sadler” din Liverpool și “Etruria” din New Castle.
După decesul lui Georg D’André în 1847, fiul său Franz D’André a preluat conducerea, continuând dezvoltarea atelierei și introducând noi tehnici de producție.
Sub conducerea sa, fabrica a prosperat, dar în 1855, o serie de evenimente nefavorabile, inclusiv un conflict cu groful Bethlen Olivér, noul proprietar al domeniului, au dus la falimentul acesteia. În 1865, fabrica a fost scoasă la licitație și atelierele de ceramică fină au fost închise, punând capăt unei perioade de succes și inovație.