Expoziția Omagială „Dimitrie Loghin”, la Palatul Culturii din Iași

Muzeul de Istorie a Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova”, în parteneriat cu Muzeul Național al Bucovinei – Suceava, organizează la Palatul Culturii din Iași, în perioada 30 iunie – 21 august 2022, Expoziția Omagială „Dimitrie Loghin”.

Evenimentul readuce în atenția publicului opera și personalitatea complexă a artistului plastic Dimitrie Loghin (n. 13 octombrie 1910 – d. 18 iulie 1982), marcând, totodată, împlinirea a 40 de ani de la moartea sa.

RomaniaTV

Bomba zilei! Salarii majorate cu 25% pentru bugetari, diferenţa se plăteşte retroactiv, adaptată la inflaţie, din 2018

Observatornews.ro

Adeverinţele medicale, falsificate de elevi cu ajutorul AI, pentru a scăpa de ore

Vernisajul va avea loc joi, 30 iunie, de la ora 13.00, în prezentarea criticului de artă Prof. univ. dr. Petru Bejan.

Originar din localitatea Botești, județul Suceava, Dimitrie Loghin a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Iași (1929 – 1934), unde a beneficiat de îndrumarea pictorilor Ștefan Dimitrescu și Nicolae Tonitza. Referitor la pictura lui Dimitrie Loghin, istoricul și criticul de artă Florica Cruceru observă faptul că „Influența celor doi artiști s-a simțit multă vreme în opera sa” și ne transmite o realitate observată de colegii din vremea studenției: „Se spune că a fost elevul favorit a lui Nicolae Tonitza”.

Cultivându-și asiduu sensibilitatea cu care era dăruit, Dimitrie Loghin s-a înscris și la clasa de sculptură a lui Ion Mateescu, punând astfel baze riguroase exprimărilor sale plastice prin pictură și sculptură. Nu în ultimul rând, artistul se va exprima prin metaforă versificată, poezia sprijinindu-i natural discursul, în cei 37 de ani în care s-a dăruit misiunii didactice. Chiar dacă activitatea pictorului s-a desfășurat în cea mai mare parte în județul Suceava, relațiile sale cu Iașul au rămas constante, după cum relevă și activitatea sa expozițională.

Despre eforturile și bucuriile sale, Dimitrie Loghin spunea: „N-am obosit niciodată lucrând, căile mele au fost ale dascălilor mei, viața mea a fost simplă și frumoasă, dar nu ușoară. Frumoasă, pentru că n-am găsit nimic mai frumos decât să povestesc pentru semenii mei prin culoare și să mă știu, așadar, cu totul al lor”.