Este important să știi ce tratamente pentru agitație există în cazul pacienților cu demență, pentru că poate fi o provocare majoră pentru îngrijitori și pentru cei care suferă de această afecțiune. Trebuie să se găsească modalități eficiente de tratare a agitației pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacineților și a reduce stresul asociat cu gestionarea acestui comportament.
În cazul pacienților cu demență apare o dezorganizare globală a funcțiilor motorii care poartă numele de agitație psihomotorie. Aceasta se referă la o stare de excitabilitate sau neliniște motorie excesivă, însoțită de mișcări involuntare sau repetitive ale corpului. Persoanele care experimentează agitație psihomotorie pot fi incapabile să stea liniștite și pot avea dificultăți în controlul mișcărilor pe care le fac.
Există un tratament pentru agitație în cazul persoanelor cu demență
Înainte de a recurge la medicamente, este recomandat să se exploreze mai întâi opțiunile non-farmacologice pentru tratarea agitației în cazul pacienților cu demență. Acestea pot include stabilirea unei rutine zilnice regulate, cu ore fixe pentru mese, somn și activități; participarea la terapii recreative, cum ar fi muzicoterapia sau arteterapia; asigurarea unui mediu calm și familiar; utilizarea tehnicilor de relaxare, cum ar fi meditația sau respirația profundă; plimbările scurte; comunicarea calmă și non-invazivă cu pacientul.
Dacă agitația pacientului nu poate fi controlată cu abordări non-farmacologice, medicamentele pot fi considerate ca o opțiune. Cu toate acestea, este important să se ia în considerare efectele secundare și riscurile asociate cu acestea.
Medicamentele folosite pentru tratarea agitației în cazul demenței pot fi: antipsihoticele, care pot fi prescrise în cazuri severe de agitație; antidepresivele, care pot fi folosite în special dacă agitația este asociată cu simptome depresive; anxioliticele, care pot fi administrate pentru a calma anxietatea și agitația.
Pe lângă abordările non-farmacologice și medicamente, există și alte tratamente complementare care pot fi utile în gestionarea agitației, acestea pot include: acupunctură; terapie cu lumină; suplimentele alimentare, cum ar fi uleiul de pește sau melatonina; muzicoterapia și terapia ocupațională.
Ce complicații poate avea agitația psihomotorie
Mișcările necontrolate și impulsurile motorii asociate cu agitația psihomotie pot crește riscul de rănire fizică. Persoanele agitate pot să se lovească, să cadă sau să se rănească în mod accidental în timpul mișcărilor rapide sau repetitive. Mișcările constante sau neliniștea pot face dificilă obținerea unui somn de calitate și pot duce la oboseală și iritabilitate în timpul zilei.
Simptomele agitației psihomotorii pot afecta abilitățile de concetrare, de comunicare și de interacțiune socială. Aceasta poate duce la dificultăți în relații, la probleme de performanță la locul de muncă sau la dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice.
Agitația psihomotorie poate fi greu de înțeles și de acceptat pentru cei din jur. Indivizii care o experimentează pot fi stigmatizați sau marginalizați, ceea ce poate duce la izolare socială și la impact negativ asupra stimei de sine și sănătății mintale generale.
În unele cazuri severe, agitația psihomotorie poate duce la comportament auto-vătămător sau la manifestări violente. Este important să se acorde atenție și să se ia măsuri adecvate pentru a preveni rănirea proprie sau a altora în astfel de situații.
În ceea ce privește pacienții cu demență este important să se exploreze mai întâi opțiunile non-farmacologice și să se ia în considerare beneficiile și riscurile asociate cu medicamentele. Tratamentul agitației în cazul pacienților cu demență necesită o abordare multidisciplinară și individualizată.