EXCLUSIV! CIMITIR ASCUNS, descoperit intr-o zona unde traiesc MILIONARI in EURO ai Iasului. ACESTE IMAGINI nu au fost PUBLICATE niciodata – GALERIE FOTO

Istoria orasului Iasi si locurile sale incarcate de emotii si vestigii unicat continua sa surprinda si sa dovedeasca povesti nebanuite si sensibile! Chiar daca, de data aceasta e vorba de un cimitir, remarcabil este ca in jurul acestuia se vehiculeaza o serie de elemente extrem de incitante si de concrete ce tin de trecutul urbei. Spectaculos este ca, totul se afla in administrarea unuia dintre cei mai influenti oameni ai Bisericii din Romania, inclusiv la celebrul Vatican. Si mai intrigant este faptul ca accesul catre acesta este aproape imposibil, cu toate ca este vorba de un loc unic! 

Vezi si : Dezvaluiri unice facute de un iesean! Nimeni nu credea ca exista asa ceva – GALERIE FOTO
 

Chiar daca totul este ascuns de case impozante, vegetatie abundenta, garduri din sarma si de arbori, cine are timp sa se „strecoare” dincolo de toate aceste obstacole intra intr-o lume ce pare ireala! Mai mult, imaginile surprinse de reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI (BZI) nu au mai fost facute publice NICIODATA si scot la iveala monumente sacre. Este vorba de unul dintre cele mai vechi cimitire protestante si catolice ale Iasului, aflat in zona strazii Vascauteanu din Copou, taman langa Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif”. Terenul se afla in proprietatea Diecezei de Iasi a Episcopiei Romano-Catolice.

 

Curios este ca, unele date ale istoricilor arata ca in locul unde se afla actualul cimitir aflat in zona strazii Vascauteanu din Copou ar fi existat un cimitir al protestantilor din Iasi. Mare parte dintre acestia ar fi ajuns in fosta capitala a Moldovei ca meseriasi din strainatate care au lucrat la realizarea unor fabrici din zona Pacurariului precum cea de Tigarete sau de Bere. Drept urmare, un timp au fost ingropati atat protestanti si catolici.

De asemenea, este clar ca acest cimitir are legatura cu Biserica Sfântul Mina din Iasi ce se afla pe strada Pacurari. Zidita la anul 1812, biserica a apartinut comunitatii lutherane (evanghelice) din Iasi, ctitor fiind generalul maior de garda superioara din armata rusa Johann Georg von Staedler. Mort în luptele dintre rusi si turci la Râmnic, a fost adus si înmormantat în cimitirul ctitoriei sale de la Iasi.
 

Mai departe, ctitorirea bisericii vechi iesene romano-catolice „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicata în a doua jumatate a secolului al XIV-lea de domnii Moldovei, în efortul lor de organizare a statului chemând, în baza unor privilegii, colonisti din Transilvania, Polonia sau din centrul si apusul Europei, unde regiuni întinse au fost greu încercate la mijlocul veacului de ciuma si foamete.

„«Oaspetii» catolici din Iasi au avut aceleasi drepturi si, desigur, aceleasi îndatoriri ca pretutindeni, pentru care au primit din partea domniei bucata lor de pamânt în marginea de sud-vest a perimetrului urban. Înca de la mijlocul secolului al XVIII-lea în actele emise de domnii moldoveni sau de carturari straini se consemneaza traditia referitoare la vechimea lacasului catolic iesean. În lipsa documentelor scrise, numai cercetarile arheolgice pot suplini golul de informatii, dar în stadiul actual al investigatiilor, nu suntem înca în masura sa vorbim despre primul lacas de cult romano-catolic din Iasi. Aceasta situatie a fost determinata de motive obiective, care nu ne-au permis practicarea unor sondaje arheologice în interiorul bisericii «Adormirea Maicii Domnului» si nici la exterior, pe laturile de nord si vest ale bisericii, cercetarea fiind facuta doar pe latura de sud si partial pe est”, arata arheologul Stela Cheptea.

  
O noua biserica, construita in secolul al XVIII-lea

 
Pe de alta parte, in stadiul actual al cercetarilor se pot reliefa doar cele mai importante etape din istoria primelor cinci secole ale edificiului catolic iesean. 

„Astfel, primul lacas, ctitorit în secolul al XV-lea, l-a urmat un altul edificat în primele decenii ale veacului al XVI-lea, care era din piatra cu fundatii mai adânci, în comparatie cu alte monumente ale vremii si care a disparut în primii 30 de ani ai veacului urmator. Amplasamentul este parasit si se ridica, destul de repede, o noua biserica din lemn cu fundatii de piatra în apropierea zidului Manastirii Trei Ierarhi, având acelasi hram. În ultimul deceniu al secolului al XVII-lea, se revine pe fundatia din secolul al XVI-lea cu o biserica de lemn, care, în împrejurari incerte, este abandonata si se edifica o alta, tot din acelasi material, pe fundatiile din preajma zidului «Trei Ierarhilor», dar se pare mai mare si care a fost sfintita în anul 1755. Si acest monument paraginindu-se, din motivele obisnuite, se reiau diligentele necesare pentru ridicarea unei noi biserici, de aceasta data din piatra, pe amplasamentul initial, lacasul fiind sfintit în 1789 si reprezinta biserica actuala”, a conchis Stela Cheptea. 
 

Pe langa povestea acestui vechi cimitir catolic trebuie amintit si un altul, situat astazi, in zona Sararie, langa Biserica Vulpe, locul unde au fost ingropati reprezentanti ai comunitatii de origine turca la Iasi, in urma cu peste doua secole. Acum, nimic nu mai aminteste de faptul ca aici a existat asa ceva.

„Mutarea capitalei Tarii Moldovei la Iasi a dus la stabilirea aici a unui numar însemnat de locuitori, cu origini etnice felurite si îndeletniciri diverse, inclusiv a catolicilor. În prima jumatate a secolului al XVII-lea, numerosi calatori straini au consemnat în jurnalele lor caracterul plurietnic a populatiei orasului. Spre exemplu, calugarul misionar Andrei Boguslavich, a notat în lucrarea «Relatie despre Moldova», în anul 1623,  ca «în sus – numita Moldova se afla un oras mai însemnat decât celelalte, numit Iasi, unde locuieste de obicei domnul acelei tari, astfel ca acolo se afla tot felul de lume si turci si tatari si eretici si în cea mai mare parte schismatici». Multitudinea de natii care convietuiesc în capitala a fost descrisa si de episcopul catolic Marco Bandini, în anul 1646: «locuitorii, în marea lor majoritate sunt români, apoi unguri, armeni, greci, bulgari, albanezi, turci, tatari, poloni, ruteni, sasi, moscoviti si unii italieni». Caracterul plurietnic si multiconfesional al orasului s-a pastrat pâna târziu la sfârsitul veacului al XIX-lea. Vasile Alecsandri, in lucrarile «Iasii in 1844», si Alecu Russo, în «Iasii si locuitorii sai în 1840», au prezentat, într-o nota pitoreasca, specificul fiecarui popor gazduit de capitala Moldovei”, arata datele istoricilor.