La ce este bun examenul microbiologic în sindromul diareic infecțios – Laboratoarele Praxis

Sindromul diareic este carecterizat prin scaune frecvente (3-40/24 de ore), semiconsistente, uneori apoase care determină pierderi de lichide (până la 20l/24 ore) ce pot duce la dezechilibre hidroelectrolitice însoțite de colaps cardiovascular urmat de deces.

În patologia infecțioasă diareea apare însoțită frecvent și de alte simptome digestive, eventual sistemice : febră, grețuri, vărsături, dureri abdomiale, tenesme rectale, reacție inflamatorie în scaun, unele prezente, altele absente, în funcție de agentul infecțios implicat.

RomaniaTV

Concedieri 2025. 100.000 de bugetari sunt angajaţi pe pile şi vor fi disponibilizaţi

Observatornews.ro

CCR a validat rezultatul alegerilor prezidenţiale după ce a respins, în unanimitate, contestaţia lui George Simion ca neîntemeiată

Agenții etiologici cel mai frecvent implicați în sindromul diareic infecțios sunt :

– patotipuri diareigene de E. coli

– Shigella spp.

– Salmonella spp.

– Yesinia enterocolitica

– Staphylococcus aureus

– Campylobacter

– Clostridium difficile

– Rotavirus

În sindromul diareic infecțios conduita terapeutică imediată este reechilibrarea hidroelectrolitică. Boala se vindecă adesea spontan în 24-48 de ore. Coprocultura este astfel fără impact terapeutic imediat, rezultatele sale după 48-72 de ore apar când pacientul este vindecat. De aceea imperativele inevstigației microbiologice în boala diareică acută sunt trei : pacientul să nu mai sufere, suferința să nu se agraveze, familia și colectivitatea generală să fie protejate de eventuala răspândire epidemică a bolii.

• Prelevarea probelor

Când este indicată coprocultura?

– În shigeloze, gastroenterite cu Yersinia enterocolitica sau salmonelozice la vârste extreme, imunosupresați, la care există riscul bacteriemic.

– Când există risc crescut de extindere a infecției în colectivitate (diaree apărută în colectivități pediatrice, îmbolnăviri ale personalului din alimentația publică, din creșe, de la stațiile de potabilizare a apei;

– La pacienți cu diaree apărută în cursul terapiei cu antibiotice și care persistă câteva zile după întreruperea tratamentului.

– La pacienți cu diaree ce persistă mai mult de o săptămână sau care prezintă recăderi după 2-3 săptămâni.

Investigația bacteriologică dispune de :

– metode convenționale, respectiv izolarea și identificarea agentului etiologic bacterian prin cultură;

– metode neconvenționale, respectiv evidențierea agentului etiologic sau structurilor sale prin metode imunologice sau genetice.

Prelevarea și transportul probelor de materii fecale

Prelevarea corectă trebuie făcută cât mai aproape de debutul bolii și înaintea administrării terapiei antimicrobiene. Uzual examinăm probe de scaun eliminat spontan.

• Prelevarea din scaun emis spontan

– Pacientul defecă într-un container de carton sau material plastic de unică utilizare, care să poată decontaminat și îndepărtat cu ușurință după efectuarea prelevării.

– Prelevăm cu lingurița coprorecoltorului fragmente mucosanguinolente, dacă există sau din 3 porțiuni  diferite ale unui scaun omogen. Cantitatea prelevată, aproximativ 1 g, este suspensionată în mediul de transport Carry-Blair care asigură supraviețuirea enterobacteriilor patogene 24-48 ore, mai bine în condiții de refrigerare.

• Examinarea probelor de materii fecale

Examenul macroscopic al scaunului emis spontan înregistrează :

– mirosul : fecaloid (shigeloze, salmoneloze, campilobacterioze), fetid (E. coli enteropatogen);

– culoarea : verzuie, hemoragică, galbenă necaracteristică;

– aspectul : lichid, mucopurulent, mucosanguinolent, înglobat în mucus, hemoragic.

Examenul microscopic : 

Include  examinarea de preparate umede și/sau fixate și colorate. Sunt urmărite :

– polimorfonucleare (PMN)

– hematii

– celule epiteliale scuamoase și rectale

– floră bacteriană, levuri.

Coprocultura este examenul de bază în diagnosticul sindromului diareic infecțios. Realizează izolarea și identificarea agentului etiologic bacterian pe baza caracterelor morfologice, de cultivare, exoenzimatice, atigenice. Pentru unele specii normal prezente în microbiota colonului este necesară demonstrarea patotipului diareigen (specii patogene de Escherichia coli).

În diareile inflamatorii sunt vizate enterobacteriile patogene Shigella, Salmonella, Campylobacter, Yersinia si condiționat patogene, E. coli enteroinvazivă. În diareile neinflamatorii urmărim prezența salmonelelor, yersiniilor sau a unor bacterii condiționat patogene cu capacități enterotoxigene, E. coli, Klebsiella pneumoniae.

Izolarea bacteriilor intestinale patogene se face pe medii selective adecvate. Patogenii intestinali pot fi diluați în masa fecală expuși concurenței vitale a bacteriilor asociate, iar la purtători eliminarea bacteriilor patogene poate fi intermitentă. De aceea trebuie ca în paralel probele să fie preincubate în medii de îmbogățire și să fie examinate în probe repetate.

Concluzii

Din 1980 până în prezent morbiditatea prin boală diareică a rămas neschimbată, între 744 milioane și un miliard de episoade anual, mai ales în țările subdezvoltate. Ceea ce s-a schimbat, grație terapiei de rehidratare orală și antibioticoterapiei este numai rata mortalității de la 5 milioane în 1980 la 1.5 milioane in 1999.

Bibliografie

Dumitru T. Buiuc- Microbiologie medicală, Ghid pentru studiul și practica medicinei, Ed. a VI-a, Ed. Gr.T. Popa, 2003