Este pro-rus și Donald Trump?

Fostul președinte al Statelor Unite, care a anunțat că va mai candida și la viitoarele alegeri, a luat peste picior de la A la Z întreg sistemul de sancțiuni impus Federației Ruse de către Joe Biden și aliații acestuia. Trump afirmă că amenințările la adresa Moscovei, limitate la sancțiuni economice, nu fac altceva decât să-l încurajeze pe Putin să continue războiul. O fi devenit Trump peste noapte pro-putinist?

Teza avansată de acesta este în esența ei simplă. Fostul președinte al Statelor Unite crede că sancțiunile adoptate și aplicate până în prezent nu sunt de natură să oprească agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei. Și nu vor fi nici în viitor. Dimpotrivă, ele constituie o asigurare pentru Vladimir Putin că poate continua și chiar extinde bine-merci acest război, de vreme ce cele mai multe state ale lumii își limitează riposta doar la simple sancțiuni cu caracter economic. Dar ce ar trebui să facă statele NATO? Cum ar trebui ele să procedeze? Cum altfel? Donald Trump, în ieșirea sa publică extrem de spectaculoasă, încărcată de un umor amar și foarte aplaudată de fanii săi, nu ne lămurește. Și poate nici nu este necesar. Pentru că alternativa este fără doar și poate angajarea în acest război a statelor NATO. Acțiune care ar putea declanșa butonul nuclear. Și, implicit, al Treilea Război Mondial.

Stirile PROTV

The Guardian: Alegătorii din România sunt furioşi. Ce urmează după victoria şocantă a ultranaţionalistului în primul tur

RomaniaTV

Ce se întâmplă cu Adela Popescu și Radu Vâlcan. Nimeni nu se aștepta la asta. ''Foarte greu''

Dar să ne referim în continuare la sancțiunile economice, cele patru valuri aplicate până în prezent și cel de-al cincilea, pe care îl pregătește Joe Biden în cursul întâlnirii pe care urmează să o aibă la Bruxelles cu liderii europeni. În ciuda numeroaselor informații transmise pe canale oficiale și neoficiale, toate aceste sancțiuni, care declarativ par îngrozitoare și creează impresia că pot îngenunchea Federația Rusă, sunt ca un fel de război purtat în Mariupol. Adică ceva ce pare că nu se mai termină niciodată. Asediat de 26 de zile, acest oraș transformat în ruine refuză să se predea, deși este încercuit în totalitate, și zilnic ni se transmite că populația, care opune o rezistență eroică, este lipsită de apă, de căldură, de mâncare, de un acoperiș deasupra capului. Și depinde din ce direcție primim și analizăm informația. Putem trăi cu senzația de mai mult timp, în urma lecturării informațiilor oficiale difuzate de Moscova, că Mariupol se află bine-merci în mâinile rușilor. Dar atunci se pune întrebarea firească, de ce, în aceste condiții, luptele continuă acolo zi și noapte. În acest război cumplit, care generează cel mai mare exod din istorie a unei populații europene, informații de acest tip avem din toate zonele în care se poartă lupte. Pentru un observator obișnuit, este aproape imposibil să așeze piesele corect pe tabla de șah și să estimeze care este scorul real al războiului.

În mod asemănător, dacă nu chiar identic, se desfășoară luptele și pe frontul deschis de NATO și dirijat de Statele Unite al sancțiunilor economice aplicate Moscovei. În fiecare clipă, primim informații contradictorii. Și nu mai știm care este adevărul. S-a tăiat sau nu s-a tăiat gazul rusesc pompat spre Europa? Dacă s-a tăiat, l-a tăiat Europa de Vest sau Moscova, care și ea a anunțat că sancționează UE? Dar cu conductele de petrol, care este situația reală? Mai vine petrol din Rusia sau nu mai vine? Și ce se întâmplă cu contravaloarea gazului și petrolului? Se mai fac plăți? Sau embargoul funcționează până la capăt, iar facturile sunt pur și simpu aruncate la gunoi? Probabil că cele mai dure sancțiuni, care ar putea să dea peste cap economia Rusiei, dar și economiile statelor europene, se circumscriu comerțului cu petrol și gaze. Dar, iată, enigma la acest capitol persistă. Și zi de zi primim informații contradictorii.

Alte sancțiuni vizează platforma SWIFT, care permite efectuarea de plăți rapide și excluderea de pe această platformă a sistemului bancar rusesc. Dar s-a întâmplat sau nu? Și la ce nivel? Și aici persistă și se adâncește confuzia. În fine, mașinăria de propagandă a statelor NATO insistă asupra identificării, înghețării și chiar confiscării unor bunuri aparținând numeroaselor persoane apropiate de regimul Putin, numite cu predilecție oligarhi. Zilnic ne parvin informații că activele bancare ale acestora ar fi fost confiscate, la fel ca și iahturile, vilele de lux și acțiunile pe care pătura bogată a Federației Ruse le deține aproape pretutindeni în lume, în diferite societăți comerciale. Citind la rece aceste informații, înțelegem că așa-zișii oligarhi, familiile și prietenii acestora nu mai pot pune piciorul nici pe iahturile lor, nici în vilele lor, nici pe domeniile pe care le dețin și nici în societăți comerciale unde sunt acționari. Nu avem însă nici o certitudine că lucrurile stau chiar așa. Pentru că zilnic, ca și când funcționează o placă de patefon stricată, ni se comunică aceleași și aceleași informații despre aceleași bunuri și aceiași oligarhi. În definitiv, dacă au rămas în fundul gol, de ce nu aflăm că aceștia s-au întors pur și simplu umiliți și jerpeliți în patria mamă?

În România, stat, nu-i așa, cu o democrația de acum consolidată, o singură voce, cea a avocatului Dan Chitic, pune câteva întrebări de bun simț. Cine confiscă aceste averi? Sub ce motiv? Cu ce probe? În virtutea căror decizii judecătorești? Cine e beneficiarul amplelor confiscări? Statele care aplică sancțiuni sau poporul Federației Ruse, care se presupune că ar fi fost jecmănit de acești oligarhi? Sau Ucraina, ca victimă a agresiunii Moscovei? Se vor reface orașele și părțile distruse de infrastructură cu prețul iahturilor, vilelor, altor proprietăți și activelor respectivilor oligarhi?

Am oferit mai sus câteva exemple care, toate, ne spun un singur lucru. Că domnește o confuzie totală și asupra operațiunilor militare din Ucraina, despre care toate părțile implicate dezinformează, că deh, așa e propaganda de război, și asupra modului în care statele NATO ripostează. Iar Donald Trump nu a făcut altceva decât să pună degetul pe rană. Eu sunt convins că fostul președinte al Statelor Unite nu este un individ pro-Putin. La fel cum nu m-aș încumeta să-i așez pe lista neagră pe liderii de la Casa Albă, din Marea Britanie, din Uniunea Europeană și din statele NATO, care nu fac altceva, zi de zi, decât să ne țină în ceață și să întrețină o uriașă confuzie.