Este anaconda verde veninoasă? Cea mai mare specie de șarpe din lume

Anaconda verde, sau cum mai este cunoscută ca boa de apă, este o specie de șarpe originară din America de Sud. Află în rândurile următoare cât de periculoasă este aceasta, dar și dacă este veninoasă.

Anaconda verde (Eunectes murinus), cunoscută și sub numele de anaconda obișnuită sau boa de apă, este cel mai mare șarpe din lume, fiind o specie originară din America de Sud. În sălbăticie au fost descoperite exemplare de 10 până la 12 metri lungime, cu o greutate de peste 250 kg, însă dimensiunea maximă reală a acestor șerpi este un subiect de dezbatere.

RomaniaTV

Romina Gingașu, primele declarații despre divorțul de Piero Ferrari. Anunțul făcut după opt ani de relație

Observatornews.ro

O insulă privată din Panama costă mai puțin decât un penthouse în București sau un apartament în Londra

Anaconda verde

Femelele sunt semnificativ mai mari decât masculii, atingând în medie 6 metri, în timp ce masculii nu depășesc 3 metri. Diferențele de sex sunt evidente și prin mărimea pintenilor cloacali, masculii având crestături mai mari, de aproximativ 7,5 milimetri.

Anaconda verde face parte dintr-un grup de patru specii de șerpi constrictori, alături de anaconda galbenă (Eunectes notaeus), anaconda întunecată (Eunectes deschauenseei) și anaconda boliviană (Eunectes beniensis). Ca toți șerpii, anaconda are o limbă bifurcată care o ajută să detecteze mirosurile și să se orienteze în mediul său. Se deplasează greoi pe uscat, dar este extrem de agilă în apă, unde petrece cea mai mare parte a timpului. Ochii și nările sunt poziționate în partea superioară a capului, permițându-i să rămână aproape complet scufundată în timp ce pândesc prada.

Împerecherea poate dura săptămâni întregi, timp în care o femelă poate atrage mai mulți masculi. Aceștia concurează înfășurându-se în jurul ei, iar în unele situații pot apărea confruntări, deși luptele serioase sunt rare. Femelele sunt selective, iar în zone cu densitate mare de șerpi, masculii au șanse mai mici să se impună. După o perioadă de gestație de aproximativ șapte luni, femela dă naștere unor pui vii, deoarece este ovovivipară. Nașterea are loc în apă puțin adâncă, spre sfârșitul sezonului umed, de obicei seara sau după-amiaza târziu. O femelă poate avea până la 82 de pui, iar în această perioadă își reduce semnificativ activitatea și comportamentele de hrănire pentru a nu-și compromite sănătatea.

Cât de periculoasă este?

Distribuția anacondei verzi acoperă regiunile din estul Anzilor, incluzând țări precum Columbia, Venezuela, Guiana, Ecuador, Peru, Bolivia, Brazilia, nordul Paraguayului și insula Trinidad. Preferă habitatele umede, cum ar fi mlaștinile și pădurile tropicale din bazinele fluviilor Amazon și Orinoco. În timpul sezonului secetos, se poate deplasa pe distanțe mari în căutarea unor surse de apă adecvate. Este mai activă pe timp de noapte și are capacitatea de a-și regla temperatura corpului pentru a supraviețui schimbărilor climatice.

Fiind un prădător de vârf, anaconda verde se hrănește cu o varietate largă de animale, de la pești și păsări până la mamifere mari. Printre prăzile sale se numără tapirii, căprioarele, capybaras, caimanii și, în cazuri rare, jaguarii. Totuși, astfel de capturi sunt excepționale, iar dieta sa obișnuită constă în prăzi mai accesibile. Anaconda își sugrumă victimele prin constricție, încolăcindu-se strâns în jurul acestora până când le sufocă. Deși puternică și impunătoare, atacurile asupra oamenilor sunt extrem de rare. Nu există statistici clare privind numărul de atacuri anuale, dar astfel de evenimente sunt considerate excepții. În general, evită interacțiunile cu oamenii, preferând să vâneze în mediul său natural. Canibalismul este un fenomen documentat în rândul anacondelor, fiind observate cazuri în care femelele mai mari consumă masculi mai mici.

Deși nu este veninoasă, anaconda verde este unul dintre cei mai puternici șerpi din lume. Prin dimensiunea sa impresionantă și tehnica de vânătoare bazată pe constricție, domină ecosistemul în care trăiește și joacă un rol esențial în echilibrul natural al regiunilor sud-americane.