Emfizem subcutanat. Cât de afectate sunt organele respiratorii în timpul bolii?

Un emfizem subcutanat este o afecțiune patologică caracterizată prin prezența aerului în țesutul subcutanat. Adică într-un loc în care acesta nu se poate produce în mod normal. Cel mai adesea, acestea sunt organele respiratorii sau tractul gastrointestinal.

Mecanismul de apariție a emfizemului subcutanat este reprezentat de dezvoltarea unui factor traumatic specific. Cele mai multe persoane capătă această boală după un traumatism închis la nivelul toracelui urmat de afectarea pliantelor pleurale parietale și viscerale. Aerul trece apoi din țesutul pulmonar în cavitatea pleurală și prin peretele toracic afectat în țesutul subcutanat. Este bine să rețineți faptul că boala poate avea o evoluție limitată, generalizată sau totală. Este important să înțelegem că emfizemul subcutanat în sine nu este o afecțiune care pune în pericol viața, dar cauzele sale și răspândirea emfizemului în sine pot duce la leziuni care necesită tratament urgent. Acestea, de cele mai multe ori, nu pot fi diagnosticate decât de un medic.

Stirile PROTV

Care ar fi cauza prăbușirii avionului sud-coreean cu 181 de persoane la bord. Martorii spun că au auzit o explozie puternică

RomaniaTV

ANAF pândeşte economiile românilor în valută. Greşeala care te lasă lefter după sărbători

Emfizem subcutanat. Factorii care influențează dezvoltarea afecțiunii

Emfizemul subcutanat se dezvoltă în urma unui proces patologic special, care face ca aerul să ajungă sub pielea pieptului, a gâtului și, mai rar, a capului. Aceasta este cauzată de emfizemul mediastinului sau de un pneumotorax deschis. Nu este neobișnuit ca un emfizem să fie cauzat de o perforare a tractului gastrointestinal.

În funcție de cauza emfizemului subcutanat, se face o distincție suplimentară între formele posttraumatice, infecțioase și iatrogene. Rețineți că forma infecțioasă a emfizemului include dezvoltarea unei infecții anaerobe, în timp ce forma iatrogenă este rezultatul anumitor proceduri medicale.

În timpul dezvoltării bolii are loc creșterea dificultăților de respirație în timpul unor eforturi fizice minore și mai târziu la mișcări simple. Apare lividitatea pielii și slăbiciunea și durerile de cap. De asemenea, multe persoane suferă de răgușeală a vocii.

Din moment ce boala se dezvoltă apare palparea gâtului și a regiunii supraclaviculare. Aceasta se manifestă printr-un sunet crocant, ca și cum zăpada ar fi zdrobită. Rețineți că, în plus, pacientul are simptome ale bolii de bază, fie că este vorba de pneumotorax sau de emfizem mediastinal.

Semne care anunță apariția bolii. La ce să fii atent pentru a nu permite afecțiunii să evalueze

Cu toate acestea, dacă emfizemul este limitat, nu este uimitor faptul că pacientul nici măcar nu are plângeri în legătură cu acesta, ci doar manifestări ale bolii de bază. Pacienții cu emfizem larg răspândit și total prezintă modificări externe semnificative.

Printre acestea se numără față umflată, îngroșarea gâtului, creșterea volumului membrelor și a trunchiului. Acest lucru se datorează răspândirii aerului în piept, abdomen, membrele superioare și inferioare, față și gât.

Diagnosticul se face prin anamneză, analiza tabloului clinic, examenul fizic, urmat de vizualizarea procesului patologic. În acest scop, se prescriu raze X, scintigrafii CT și RMN. Tratamentul va depinde de cauza de bază.

Deci, dacă un emfizem subcutanat este cauzat de un pneumotorax, este nevoie de drenaj. Afecțiunile care pun în pericol viața, cum ar fi perforarea tractului gastrointestinal, a bronhiilor sau a traheei, necesită o intervenție chirurgicală urgentă. În alte cazuri, supravegherea și terapia conservatoare pot fi limitate, deoarece detectarea precoce a emfizemului poate fi posibilă dacă acesta este autolimitat.