Eliminarea substanței de contrast după examinarea CT. Cum se realizează și în cât timp are loc

Multe persoane se întreabă în cât timp are loc eliminarea substanței de contrast după examinarea CT (computer tomograf) și cum se realizează. Ei bine, în rândurile care urmează, vă dezvăluim totul despre investigația imagistică și substanța folosită în cadrul acesteia.

Tomografia computerizată (CT-ul) reprezintă o investigație imagistică rapidă, prin intermediul căreia medicul radiolog poate examina organele interne. Această investigație are la bază tehnologia razelor X, însoțită de o procesare computerizată avansată, special concepută pentru crearea unor imagini detaliate ale organelor interne.

Stirile PROTV

Rusia amenință că va bombarda capitale europene. ”Europa este o țintă pentru rachetele noastre”

RomaniaTV

Prima reacție a lui Betty Salam, după ce și-a părăsit soțul și s-a mutat cu noul iubit, un manelist celebru. ''Am probleme''

Examinarea CT este o procedură rapidă, confortabilă și nedureroasă. Aceasta nu este indicată persoanelor care se confruntă cu alergii și nici femeilor însărcinate. Se începe (sau nu) cu administrarea unei substanțe de contrast, folosită pentru stabilirea unui diagnostic corect.

Tomografia computerizată (CT-ul) reprezintă o investigație imagistică rapidă, prin intermediul căreia medicul radiolog poate examina organele interne.

Cum se realizează eliminarea substanței de contrast după examinarea CT? Iată în cât timp are loc

Substanța de contrast, utilizată în examinările CT, este, de regulă, pe bază de iod, în diverse combinații și concentrații. În ultimul timp, s-au dezvoltat compuși izoosmolari și hipoalergenici, cu scopul de a reduce frecvența eventualelor reacții adverse.

Substanța de contrast poate fi administrată oral sau intravenos, intraarterial ori intrarectal. Administrată pe cale orală, această substanță pune în evidență faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire și intestinul gros (colonul). Procedura de administrare intrarectală reușește să pună în evidență tractul gastrointestinal inferior (colonul și rectul) pe radiografiile standard sau CT.

De asemenea, agenții de contrast intravenoși sunt folosiți pentru a evidenția organele interne (inima, plămânii, ficatul, glandele suprarenale, rinichii, pancreasul, splina, uterul și vezica), tractul gastrointestinal (stomacul, intestinul subțire și gros), venele și arterele de la nivelul creierului, gâtului, toracelui, abdomenului, pelvisului și ale membrelor inferioare, țesuturile moi ale corpulului (mușchii, grăsimea și pielea), creierul, diferitele structuri din sân și coloana vertebrală.

Eliminarea substanței de contrast se realizează pe cale renală, în proporție de 95-99%, prin simpla filtrare glomerulară. Din fericire, nu este vorba nici de secreție tubulară și nici de reabsorbție. În ceea ce privește timpul de înjumătățire, acesta este de 60-120 de minute, la patru ore fiind eliminată aproximativ 75% din cantitatea de contrast administrată.

Substanța de contrast, utilizată în examinările CT, este, de regulă, pe bază de iod, în diverse combinații și concentrații.

Ce reacții adverse pot apărea după administrarea substanței de contrast?

Există și reacții adverse care pot apărea după administrarea substanței de contrast. Tocmai de aceea, persoana care urmează să fie examinată, trebuie să răspundă sincer la câteva întrebări referitoare la alergii și la starea de sănătate a aparatului renal. Cel care va decide dacă investigația se poate face cu contrast sau fără este medicul radiolog.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse la 1% dintre pacienți. Printre acestea se numără greața, vărsăturile, durerile de cap sau urticaria, efecte secundare care dispar rapid după administrarea substanței de contrast.

În unele cazuri, însă, își pot face apariția reacții adverse severe, cum sunt creșterea sau scăderea ritmului cardiac, scăderea tensiunii arteriale, criza sau astm sau colapsul circulator. Astfel de reacții necesită intervenția, de urgență, a medicilor. Important de precizat este că reacțiile alergice se dezvoltă, de regulă, în primele zece minute de la injectare.

Cel care va decide dacă investigația se poate face cu contrast sau fără este medicul radiolog.