Petru Rusu, un ceasornicar de 78 de ani, din Iași, reprezintă un exemplu viu de dedicare și dragoste pentru meseria sa. De câteva decenii încoace, acesta a transformat o pasiune descoperită la 24 de ani într-o adevărată artă, ajungând să colecționeze peste 1.000 de ceasuri. Parcursul său profesional a început în domeniul mecanicii auto, dar un inginer i-a deschis calea către ceasornicărie.
Petru Rusu, ceasornicarul din Iași cu o colecție de peste 1.000 de piese, a învățat meserie de la un mentor german
Petru Rusu a învățat meseria de la un mentor german, sub îndrumarea căruia nu a dobândit doar abilități tehnice, ci și lecții de viață valoroase. În doar doi ani de la practicarea cursurilor de specialitate, acesta a devenit un ceasornicar calificat, iar talentul său l-a făcut renumit în comunitate. Bărbatul s-a născut în satul Iepureni, din comuna Movileni, județul Iași. De-a lungul anilor, colecționarul a lucrat ca ceasornicar, hidroizolator, lăcătuș, șofer tractorist, zugrav, decorator și vopsitor. În final, acesta s-a întors la prima lui dragoste: ceasornicăria.
„Am mai multe școli profesionale și am practicat mai multe meserii. După aia m-am angajat ca mecanic auto, acolo, noaptea, un inginer, pe la ora 3, lucra la niște ceasuri și am vrut să încerc și eu să fac. Aveam 24 de ani. Mi-a zis că întâi să-mi dea ceasuri mari să le dezasamblez, să vadă dacă știu, iar după, merg mai departe. Mi-a zis că, dacă vreau să lucrez în meseria asta, îmi face legătura cu cei de la aparate de măsură control. M-a trimis acolo la un neamț, și mi-a zis că să lucrez un an sau doi cu el, depinde de cât de repede învăț eu, și apoi să-mi dea și diplomă, și atestat. Tânjesc mult după neamț, mă bucur că am avut un așa mentor, m-a învățat și lucruri de viață. Când a văzut că mă pricep, îmi aducea câte 500 de ceasuri și îmi dădea termen să le fac, ca să le ofere mai departe la muncitori, ingineri, doctorițe. Uite așa am ajuns ca să învăț această meserie, după vreo cinci ani de exercițiu. Trebuie să ai răbdare foarte mare. Cu tot ce am acasă, cred că sunt peste 1.000 de ceasuri. Normal că unele dintre ele sunt și defecte, și trebuie să mă ocup de ele”, a povestit Petru Rusu, ceasornicarul din Iași.
Prin mâna lui au trecut diferite tipuri de ceasuri: rusești, germane, elvețiene, cehoslovace, mecanice, electrice, de mână și de birou. Acesta și-a început colecția cu un ceas marca Ural, fabricat în 1973, pe care l-a primit de la inginerul mecanic care l-a învățat meserie. Cel mai vechi din colecție este un Doxa din 1939.
„Primul ceas, țin minte că mi l-a dat inginerul mecanic care m-a învățat meserie, se chema Ural, și cel mai vechi, Doxa, din 1939. Nu l-am dat, încă îl am. Îl păstrez ca amintire, fiind primul ceas. După, mi-a dat un Majak rusesc. De la colegi am început inițial să le colecționez, le cumpăram de la ei. Pe diploma de calificare aveam nota 10, și ca premiu la serviciu îmi mai dădeau ceasuri, la alții, bani. Mai făceam schimburi cu alți colecționari. În timp le-am adunat. Trebuia, ca o obsesie, să am ceva nou”, a adăugat ceasornicarul din Iași.
Unele dintre ceasurile din colecția sa provin din premii, altele au fost cumpărate din banii proprii, iar pe unele le-a primit în dar.
Ceasornicarul din Iași s-a dedicat pasiunii, dar și familiei: „Regretul vieții mele este că nu am ajuns în străinătate”
Petru Rusu regretă că nu a putut să își extindă colecția cu ceasuri din străinătate, deoarece nu cunoștea nicio limbă străină. Deși pe parcursul vieții sale a primit propuneri de a lucra în afara țării, având în vedere multitudinea de meserii pe care știa să le practice, acesta a ales să se dedice familiei.
Ceasornicarul este alături de soția sa, un fost operator chimic, din anul 1970, având împreună patru copii și cinci nepoți. Întreaga colecție este păstrată în camera acestuia, așezată corespunzător pe categorii, astfel încât totul să fie ordonat. Bărbatul speră că pasiunea va fi preluată de una dintre nepoatele sale în vârstă de 14 ani, care privește, de fiecare dată, cu admirație colecția lui.
„Sunt mulți care merg în străinătate și aleg ceasuri extrem de spectaculoase, dar eu, dacă n-am învățat limbi străine, n-am putut să mă duc. Nu mi-am putut mări colecția cu piese din afară. Deci, regretul vieții mele este că nu am ajuns în străinătate. Doar puțină rusă știam. Am avut oferte să merg în alte țări, să practic meseria asta, dar mă gândeam la familie. Din anii 1970 sunt împreună cu soția. Era cea mai tare, toți mureau și voiau să fie cu ea, era foarte frumoasă. Ea, de meserie, a fost operator chimic. Am acasă, în sufragerie, unde dorm, un recamier din anii 1970, și pe lada asta de 3 metri am toată colecția, puse pe categorii, totul frumos și ordonat. Am o nepoată căreia îi place atât de mult partea asta de ceasornicărie și cred că ea o să preia toată averea mea, colecția mea de în jur de 1.000 de ceasuri. Am și bijuterii din argint pe care le colecționez pentru că, înainte, se întâmpla ca oamenii să nu aibă bani să-mi plătească reparația și îmi lăsau în schimb tot felul de obiecte”, a spus Petru Rusu.
Colecția ceasornicarului a fost expusă, în trecut, pe strada Alexandru Lăpușneanu din Iași
Ceasornicarul și-a expus până anul trecut colecția pe Strada Alexandru Lăpușneanu din Iași. Acesta se mândrește cu faptul că, în trecut, Stela Popescu a achiziționat un ceas de la el. Cel mai scump pe care l-a vândut a fost unul Hamilton, din anii 1980, pe care l-a vândut cu 5.000 de lei în anul 2020. Prețurile practicate de colecționar sunt foarte accesibile, în afara ceasurilor care sunt piese mai rare. Colecția sa a scăzut în timp, ceasornicarul așteptând uneori cu orele până când să vândă un ceas, prețurile putând fi negociate. Cel mai mult, acesta execută reparații și recondiționări, având o slăbiciune pentru a combina piesele ceasurilor între ele.
„Până anul trecut, oamenii mă găseau pe Lăpușneanu. Aveam probleme cu ceilalți ceasornicari din oraș, că eu făceam treaba foarte bine și toți clienții veneau la mine. Stela Popescu și-a luat ceas de la mine când a venit acum mult timp la Iași. De obicei, lumea vine la reparat ceasuri și ocazional mai cumpără sau cumpăr eu. Vine lumea cu mai multe ceasuri, 5-10, și eu le fac ofertă, să le iau. Le repar, iau piesele de la unele și le pun la altele, le combin, cum numai eu știu, mai bine. Le retușez, le finisez. Am avut un ceas Hamilton, marcă americană, l-am vândut cu 5.000 de lei în 2020, de prin anii 1980”, a declarat Petru Rusu.
Petru Rusu mărturisește că se simte mândru pentru că a învățat această meserie, unde el consideră că ai nevoie de foarte multă răbdare pentru a face față. Acesta s-a concentrat pe calitate și corectitudine, câștigând respectul și încrederea clienților săi. Cu toate că nu a avut ocazia să își extindă colecția cu piese din străinătate, acesta se mândrește cu realizările sale și cu faptul că a reușit să își întrețină familia din pasiunea sa.
„Este o muncă mai migăloasă, mai pretențioasă. Dar la pensie m-am concentrat pe meseria asta, să pot ține familia, să am grijă de soția mea operată. Sunt economic și din meseria asta reușesc să-mi ajut toată familia. Au fost momente când îmi venea să-mi zbor creierii, când eram obosit, luam un pahar cu apă, o cafea, făceam o plimbare și apoi continuam. Cea mai importantă este răbdarea. Această muncă nu a fost neapărat foarte profitabilă de-a lungul vieții, trebuie să fii cinstit cu oamenii. Sunt bucuros că am învățat această meserie și mă mândresc cu ea”, a povestit Petru Rusu, ceasornicarul din Iași.
Petru Rusu, ceasornicarul din Iași, reprezintă un exemplu de pasiune și dedicare pentru o meserie care astăzi se află în umbra tehnologiei moderne. El nu lasă moștenire doar o colecție de 1.000 de ceasuri, ci și o lecție despre valoarea muncii.
e un escroc batran si mitoman ,cumpara ceasuri de la fraieri cu 2 lei si le revinde cu 2000 lei la palas ,atentie !
Mars javra
Inca mai sunt unii care cred ca Apple Watch e cel mai tare ceas 🙂 Si nu sunt putini.
Majoritatea vanzatorilor speculanti si bisnitari din targul,,de la Palas sunt de fapt escroci de o viata ,nu au muncit o zi in viata lor in frunte cu organizatorul targului un taranoi betiv din suceava ..
Colectionari pe dku ,pe toti ii gasesti dimineata in mizeria si infectu de talcioc cum cauta prin gunoaie pline de microbi gandaci vandute de cautatorii de tomberoane si de prin ghenele de gunoi
Asa si ? Prost nu e ala care cere ci ala care da. Va obliga cineva sa cumparati ?