Un manifest prezidențial! Editorial semnat de prof. univ. dr. Adrian Severin, expert ONU și OSCE respectiv fost ministru al Afacerilor Externe și europarlamentar

UN MANIFEST PREZIDENȚIAL

MESAJE DE PREZIDENȚIABIL (V)

8. Mesaj către moldoveni și bucovineni

„Leagănul culturii românești, Moldova, a devenit azilul de săraci al României.

În plus, proximitatea sa cu zona de conflict din Ucraina și Transnistria o așează azi în ochiul ciclonului rivalităților globale. Umbra neo-imperialismului rusesc se lasă din nou deasupra ținuturilor ștefaniene, amenințând dulcea țară a Moldovei. Acolo ea se ciocnește cu național-șovinismul ucrainean și hegemonismul neo bolșevic euroatlantic care și-a făcut din Ucraina un vârf de lance. Moldova și Bucovina sunt regiunile cu cel mai mare risc strategic – atât din punct de vedere geo-politic cât și geo-economic – din România.

Situația este agravată de împrejurarea că pe fondul sărăciei cronice a unei mari părți din populația acestei regiuni bogate, în Moldova s-au format și operează câteva carteluri mafiote, zona Bacăului, dar și cele ale Sucevei, Vrancei, Neamțului fiind în mod special afectate. Potentații locali, îmbogățiți în vremea tranziției post-comuniste prin metodele brutale ale acumulării primitive de capital, subminează autoritatea instituțiilor statului – și așa ineficiente – speculând nevoile oamenilor, care nu pot supraviețui decât plătindu-le, prin supunere față de exigențele lor, o adevărată „taxă de protecție”. Moldova și Bucovina riscă să devină un fel de Sicilie a României.

Stirile PROTV

Unul dintre cei mai renumiți chirurgi din România, condamnat la închisoare cu executare. A rămas și fără 250.000 de euro

RomaniaTV

Lidia Buble a făcut anunțul despre sarcină. Artista este în culmea fericirii: „Nu vreți să știți ce împlinire pot să simt”

Riscul decuplării reale a Moldovei și Bucovinei de civilizația europeană sporește și din cauza lipsei unor infrastructuri moderne care să le lege ferm atât de celelalte regiuni ale României cât și de spațiul occidental.

Aceasta este în esență situația. Cumințenia și calmul proverbiale ale moldovenilor nu trebuie să fie motivul pentru a-i uita și a-i lăsa în seama destinului lor. Insecuritatea Moldovei și Bucovinei este insecuritatea României, dar și cea a întregului Occident euro-atlantic. Niciodată Ucraina, ci Moldova a apărat siguranța și libertatea Europei. Iată de ce aducerea Moldovei și Bucovinei în centrul strategiei de securitate națională a României, împreună cu mobilizarea fondurilor europene necesare susținerii acestei strategii, sunt esențiale.

În acest scop este nevoie inclusiv de voință, imaginație și pricepere spre a realiza alianțe externe cu caracter regional și global care, de la Baltica la Marea Neagră, și, mai departe, până la Marea Egee, să garanteze securitatea pe frontiera estică a țării. Formarea lor în concret este de competența Guvernului. Președintele României are și obligația și posibilitatea de a oferi executivului inspirația, curajul și contextul intern și extern care să îl pună în situația de a îndeplini această misiune prioritară.”

CANDIDATUL CARE SUBSCRIE ACESTUI MESAJ ARE VOTUL MEU!

9. Mesaje către ardeleni și maramureșeni

„Ardealul / Transilvania, regiunea pentru care s-a vărsat cel mai mult sânge românesc, trăiește astăzi confuzia excepționalismului și delimitării culturale și administrative. Ceva din microbul secesionismului scoțian, catalan sau venețian pare a fi infectat spiritul urmașilor lui Avram Iancu.

Nu secesionismul secuiesc, o rătăcire diversionistă alimentată de obsesii cu originile în afara României, ci secesionismul ardelean, fie el și numai cultural, cu rădăcini otrăvite înfipte în chiar sufletul neamului românesc, amenință cu adevărat Transilvania și România. În lipsa ingerințelor externe, locuitorii Țării Secuilor (maghiari și români) și-ar găsi repede atât liniștea cât și formula optimă de autonomie administrativă care să le garanteze deopotrivă identitatea și bunăstarea. Separatismul cultural ardelean substanțializat de protagoniștii „Republicii de la Cluj” nu are, însă, izvoare externe și nu trăiește cu respirație artificială, ci își are obârșia în frustrările unei elite provinciale cu aere de crai Habsburgi și pofte de ciocoi.

Dacă ardelenii au motive de nemulțumire ele sunt legate de reaua guvernare la care ei înșiși au fost și sunt asociați. Domnii Boc, Rus sau Dâncu vin de pe Someș, iar nu de pe Dâmbovița.

Ideile că o regiune o poate duce bine înainte ca întreaga țară să o ducă bine sau că vina pentru dificultățile vieții dintr-o regiune o poartă celelalte regiuni, sunt greșite și periculoase. În era globalizării, când economia s-a mondializat, când amenințările la adresa securității s-au universalizat și când sărăcia a devenit contagioasă iar securitatea indivizibilă, fragmentarea statelor și refugierea cetățenilor în forme arhaice de socializare sunt soluții false și contraproductive. În mijlocul furtunilor acestor vremi, trebuie să rămânem uniți căci numai uniți vom reuși.

Aceasta nu înseamnă, desigur, că o amplă și autentică descentralizare nu este necesară. Dimpotrivă, odată cu delegarea exercițiului unor atribute ale suveranității în vederea exercitării lor în comun cu alte state, prin intermediul instituțiilor comunitare / federale europene, se impune și un transfer similar în jos, către comunitățile regionale și locale. O mai potrivită devoluție a autorității administrative și o mai corectă redistribuire a impozitelor colectate de la contribuabili sunt necesare.

Asemenea politici trebuie să susțină și dezvoltarea Maramureșului istoric, izvor primordial al ceea ce avea să devină românismul politic și păstrător eroic al celor mai vechi și mai curate tradiții culturale ale românității carpatine. Cine nu cunoaște Maramureșul nu poate înțelege românimea. Cine nu respectă Maramureșul nu respectă neamul românesc. Cine nu apără Maramureșul nu apără identitatea națională românească.

Maramureșul este, însă, uitat de țară și izolat de lume. Aceasta în ciuda faptului că mulți maramureșeni (și oșeni) s-au răspândit în toată Europa unde și-au creat faimă de oameni harnici, talentați și cu credință într-un Dumnezeu care în Occidentul colectiv a decedat. Banii pe care aceștia îi trimit țării, prin familiile lor rămase aici să păstreze vii credința, portul și obiceiurile strămoșești, sunt foarte valoroși pentru economia românească. Mai valoroase ar fi, însă, brațele și mintea lor cu care ar construi aici bunăstarea pe care au ridică printre străini și în folosul acestora.

În același timp este inadmisibil ca Transilvania, Maramureșul și Sătmarul să fie legate de Budapesta prin infrastructuri mai bune decât sunt legate de București sau Iași ori ca drumurile care traversează Carpații, exceptând transfăgărășeanul epocii ceaușiste (și acelea parțial impracticabil), să fie cele concepute de romani sau de regele Carol I; ca să nu mai vorbim de starea lor de întreținere precară.

Faptul că dezvoltarea economică a Transilvaniei este relativ superioară altor regiuni nu trebuie să genereze un conservatorism izolaționist. Dimpotrivă, progresul Transilvaniei și securitatea ardelenilor, indiferent de naționalitatea lor, nu se pot asigura decât în context național românesc, în mijlocul unei națiuni civice și respectoase față de diversitatea culturală (multiculturală) care trebuie ridicată prin efort comun la nivelul de influență europeană și internațională la care este îndreptățită de mărimea populației, a teritoriului și a resurselor sale materiale și umane. Acesta este rolul Președintelui Republicii și în acest sens este necesară intervenția lui.”

CANDIDATUL CARE SUBSCRIE ACESTUI MESAJ ARE VOTUL MEU!

10. Mesaj către locuitorii Banatului și Crișanei

„Banatul și Crișana sunt modelul românismului european. Ele arată ceea ce ar putea fi și cum ar putea arăta o națiune europeană cosmopolită dacă proiectul Statelor Unite ale Europei ar reuși să se întrupeze într-o democrație transnațională pan-europeană, într-o federație sui generis de state-națiune suverane.

Populația acestor regiuni trăiește, desigur, cu un dublu sentiment. Pe de o parte, acela că are capacitatea deplină de a se integra în structurile comunitare europene și că poate prospera rapid într-o Europă federală. Pe de altă parte, trăind la frontiera occidentală a României, acela că este direct amenințată de vântul rece al egoismelor naționale, al extremismului identitar, al xenofobiei și intoleranței redeșteptate în Europa, în general, și în vecinătatea sa imediată, în special.

Pentru românii europeni ai Banatului și Crișanei, mândria de a fi români nu se rezumă la declarații demagogice de autoflatare, ci înseamnă știința de a ne integra în civilizația europeană și euro-atlantică cu statutul de co-fondatori ai acesteia, iar nu de tolerați. Pentru europenii români din Banat și Crișana, lucrul bine făcut nu se limitează la performanțele artizanale ale unor comunități locale, ci presupune garantarea siguranței lor strategice la linia de contact cu iredentismul, naționalismul exclusivist sau apetitul hegemonic care le bântuie din nou vecinătățile.

Acestea sunt obiective și proiecte de competențele Președintelui României. Este vorba despre un președinte cu o ținută care să îi facă mândri pe români de identitatea lor națională și cu o expertiză care să permită finalizarea lucrului cu bine. Asemenea proiecte nu pot fi date nici pe mâna copiilor nici pe aceea a liderilor parohiali.”

CANDIDATUL CARE SUBSCRIE ACESTUI MESAJ ARE VOTUL!

11. Mesaj către munteni, olteni și dobrogeni

„Valahia, singura regiune a cărei românitate este necontestată geo-politic, are cele mai complexe probleme legate de geografia sa economică. După anii în care, deși economia românească duduia, România nu a acumulat și nu a dezvoltat mai nimic, locuitorii regiunilor din sudul țării s-au văzut loviți de criza economico-financiară externă pe care guvernele române, în succesiunea lor, au încercat să o rezolve prin politica de strângere a curelei, prin austeritate bugetară realizată pe calea curbelor de sacrificiu.

Scăderea cererii, ca urmare a scăderii puterii de cumpărare, pe de o parte, și scumpirea creditelor, ca urmare a spaimei care a invadat sectorul bancar, au condus la reducerea producției și dispariția locurilor de muncă. Cum, dincolo de evaziunea fiscală, aceasta a determinat o micșorare a veniturilor bugetare, au apărut efecte negative în domenii precum învățământul și sănătatea. Criza economică a avut ca rezultat și scăderea exporturilor de produse industriale și agricole românești, ceea ce amenință cu falimentul societăți comerciale cu mii de salariați din Muntenia și Oltenia, dintre care unele de importanță strategică. Faptul este agravat de privatizările nechibzuite care, în loc să atragă capitaluri străine, au pus atuuri economice românești vitale la dispoziția intereselor străine, oferind concurenților externi posibilitatea de a-și promova agendele comerciale sau politice în detrimentul României.

Aceste fenomene se întâlnesc în toate regiunile țării, dar sudul este cel mai afectat. Muncitorii industriali din sud (spre deosebire de majoritatea celor moldoveni) sunt în mare parte la a doua generație, ceea ce i-a făcut să își piardă legăturile cu mediul rural din care vin și în care cu greu se pot întoarce, fără a se fi integrat încă suficient în mediul urban pentru a-și organiza aici activități de natură a suplini dispariția locurilor de muncă din industria mare.

În același timp, în sudul țării (spre deosebire de Ardeal sau Banat) tradiția întreprinderilor mici și mijlocii apte a absorbi forța de muncă disponibilizată de unitățile industriale mari, lovite de falimente, mai mult sau mai puțin inevitabile, sau de restructurări, mai mult sau mai puțin necesare, lipsește.

În fine, caracterizat prin exploatații agricole pe suprafețe mari, administrate în sistem cvasi-industrial, sudul nu oferă șomerilor apăruți în spațiul urban aceleași posibilități de refugiu în mica gospodărie țărănească precum alte regiuni.

Așa se face că o bună politică vizând ieșirea din criza economică și reabilitarea industrială, necesară pretutindeni, este cu adevărat vitală și urgentă în Muntenia și Oltenia; ca de altfel și în Dobrogea – acest miracol al Dunării și Mării Negre care pare tot mai departe de valorificarea potențialului său geo-economic.

Cel care trebuia, trebuie și va trebui să răspundă acestor probleme este Guvernul României. Președintele are a încredința formarea guvernului acelei personalități politice pe care o va propune majoritatea parlamentară rezultată din votul cetățenilor și care poate obține susținerea acesteia. Făcând-o el trebuie să militeze, însă, pentru înlocuirea politicii de austeritate cu una de stimulent economic și de reluare a creditării, astfel încât să se poată ajunge cât mai repede la creștere economică și la crearea de noi locuri de muncă. De aici se vor extrage resursele pentru îmbunătățirea asistenței medicale și a învățământului.

De asemenea, Președintele României este obligat, în condițiile în care UE se renaționalizează iar proiectul unei autentice democrații trans-naționale pan-europene întârzie să se concretizeze, fiind frânat de egoismele naționale ale vechilor hegemoni europeni, să inspire demersurile politice necesare repunerii activelor economice românești cu valoare strategică în slujba interesului național românesc, definind totodată acest interes în consonanță cu interesul Europei politice emergente.

În plus, Președintele are posibilitatea și datoria de a sprijini în mod concret aplicarea unor asemenea politici prin negocierea strategiilor și resurselor externe de susținere corespunzătoare. Nu este vorba despre negocieri tehnice, ci despre negocieri politico-diplomatice obligatorii spre a deschide drumul către soluțiile tehnice adecvate.

Tocmai de aceea România are nevoie mai mult decât oricând de un Președinte apt să comunice cu partenerii externi de o manieră care să le sporească respectul, interesul și simpatia pentru ea și pentru politica guvernului său, să le formeze opinii favorabile promovării intereselor românești în lume.”

CANDIDATUL CARE SUBSCRIE ACESTUI MESAJ ARE VOTUL MEU!

Va urma: în episodul următor vor fi prezentate mesajele către puterea judecătorească și corpul diplomatic.