LIVE VIDEO – Ediție-documentar BZI LIVE despre viitorul românilor din Ucraina alături de istoricii şi cercetătorii: dr. Corneliu Ciucanu (Academia Română), Mihai Adrian Codreanu (fost director al Serviciului Judeţean Iaşi al Arhivelor Naţionale) şi prof. dr. Ioan Răducea – FOTO

Vineri, 4 martie 2022, începând cu ora 15.00 în Studioul BZI LIVE şi sub genericul sugestiv ”Dosarele Istoriei” este programată o nouă editie-dialog despre trecutul, prezentul şi viitorul romanilor din Ucraina, atacul Federaţiei Ruse alături de istoricii şi cercetătorii: dr. Corneliu Ciucanu (Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană al Academiei Romane, Filiala Iaşi), istoric şi arhivist Mihai Adrian Codreanu (consilier şi fost director al Serviciului Judeţean Iaşi al Arhivelor Naţionale) şi prof. dr. Ioan Răducea (Colegiul Naţional de Artă ”Octav Băncilă” Iaşi). Dialogul se va baza pe detalii, argumente şi documente, plecând de la ceea ce se întâmplă acum la zeci de kilometri de România, care este contextul realităţii contemporane, mărturii din trecut, cum ar trebui să reacţioneze şi să acţioneze romanii, momente din istoria ultimelor două secole din această regiune.

Românii din Ucraina constituie al treilea grup etnic (după ucraineni şi ruşi)

Românii din Ucraina constituie al treilea grup etnic (după ucraineni şi ruşi) din Ucraina, numărând 409.608 de persoane, sau 0.85 la sută (dintre care moldoveni s-au declarat 258.619 iar romani 150.989, potrivit recensământului populaţiei din 2001. Teritorial, diaspora romana locuieşte în regiunile limitrofe cu România şi Republica Moldova, în regiunile Cernăuţi (44.38 la sută din totalul diasporei), Odesa (30.22 la sută), Transcarpatia (7.85 la sută), Mikolaiv (3.21 la sută) şi Kirovohrad (2.02 la sută), în rest (12.32 la sută).

RomaniaTV

Marcel Ciolacu, anunţul momentului. Sunt vizaţi milioane de români

Observatornews.ro

A fost sau nu legalizată prostituţia? Explicaţia autorităţilor după atribuirea codului CAEN 9699

Cert este cunoscut ca romanii locuiesc pe teritoriul de astăzi al Ucrainei încă din medievalitate, când aceste teritorii erau incluse în componenţa formaţiunilor timpurii româneşti (Ţara Strasinetului, Tara Maramureşului, Satele Hăneşti, s.a.). Odată cu emanciparea treptată a nobilimii din Ţările medievale romane de sub stăpânirea împăraţilor şi regatelor vecine, are loc întemeierea voievodatelor istorice româneşti: Ţara Românească şi Principatul Moldovei.

Pe parcursul secolelor romanii de astăzi din Ucraina au locuit preponderent pe teritoriul Principatului Moldovei dar şi pe pământuri de la est de Nistru, înfiinţând aşezări în Transnistria

Pe parcursul secolelor romanii de astăzi din Ucraina au locuit preponderent pe teritoriul Principatului Moldovei dar şi pe pământuri de la est de Nistru, înfiinţând aşezări în Transnistria (practic nepopulată pe atunci): Barzula, Codama, Ocna Roşie, Ananiev, s.a. Astfel, pe la 1.150 este atestat în Analele ruseşti oraşul Bolohov. Istoricul rus Nikolai Karamzin scria în 1892 în volumul al IV-lea al ”Istoriei Imperiului Rus”, că oraşul Bolohov se afla în Guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici. În secolul al XVII-lea (1681 – 1683), Transnistria s-a aflat sub jurisdicţia directă a domnului Moldovei, Gheorghe Ducă. Târgurile de aici erau organizate ca şi oraşele moldoveneşti, fiind conduse de şoltuzi şi pârgari.

Administrarea domnilor Moldovei era dovedită şi de condicile de socoteli şi biruri ale acestora. Centrele mai importante erau Moghilau – ridicat de domnitorul Ieremia Movila pe moşia Cantacuzinestilor, Dubăsari – ridicat în apropierea podului de dubase (luntre) construit de moldoveni, altele erau: Barzula, Codama, Iampol, Jaruga, Ocna Roşie, Silimbria, Râşcov, Vasilcau, etc. Trebuie de asemenea menţionat Oceacul, situat la extremitatea nordică a estuarului Niprului (în a cărui bifurcaţie se varsă Bugul), cetate pentru construirea căreia Petru Şchiopul a trimis, în 1587, 15.000 de salahori şi 3.000 de care. Mihai Viteazul cerea, în tratativele purtate cu Regele Sigismund al III-lea al Poloniei, în martie 1600 la Braşov, să i se recunoască stăpânirea Oceacului de peste Nistru.

În 1775, teritoriul de nord-vest a Moldovei cu o suprafaţă de 10.442 km² este anexat de către Imperiul Habsburgic

În 1775, teritoriul de nord-vest a Moldovei cu o suprafaţă de 10.442 km² este anexat de către Imperiul Habsburgic, odată cu debutul administrației austriece, este adoptată oficial denumirea de Bucovina. Recensământul din 1776 a reliefat faptul că în Bucovina, numărul de locuitori era de circa 70.000, dintre care 85.3 la sută romani, 10.7 la sută slăvi şi 4 la sută alţii. Astfel acesta a fost primul caz când un teritoriu predominant/majoritar românesc se pomeneşte în componenţa unui alt stat. În momentul în care Imperiul Rus a observat slăbirea Imperiului Otoman, a ocupat jumătatea de est a Moldovei, între Prut şi Nistru. Această acţiune a fost urmată de şase ani de război, care au fost încheiaţi prin Tratatul de pace de la Bucureşti, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman. La încheierea războiului din 1806 – 1812, teritoriul de est al Moldovei dintre Prut şi Nistru, ţariştii l-au alăturat Ţinutului Hotin şi Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) şi transformându-l într-o gubernie împărţită în zece ţinuturi (Hotin, Soroca, Bălţi, Orhei, Lapusna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Ismail şi Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chişinău.

Ocupaţia din 1812, a fost un al doilea caz când un teritoriu cu o populaţie predominant românească (83.848 familii de romani sau 86 la sută la recensământul rus din 1817) a fost inclus în componenţa altui stat

Ocupaţia din 1812, a fost un al doilea caz când un teritoriu cu o populaţie predominant românească (83.848 familii de romani sau 86 la sută la recensământul rus din 1817) a fost inclus în componenţa altui stat. Astfel la 1810, potrivit unor date incomplete culese de ruşi, între Prut şi Nistru locuiau 327.199 de persoane, din care numai circa 7-8 la sută erau neromâni. Potrivit opiniei lui Zamfir Ralli-Arbore (cunoscut Şi sub numele Zamfir C. Arbore sau Arbure (n. 14 noiembrie 1848, CernĂuŢi, Imperiul Austriac – d. 2 aprilie 1933, Bucureşti, România) a fost un istoric, scriitor şi gazetar roman), înainte de anexare, în ţinut locuiau nu mai mult de 25-30 de mii de locuitori de origine neromana. În ambele provincii a urmat o puternică politica de colonizare şi germanizare/rusificare, astfel că în Bucovina procentajul romanilor a scăzut de la 85.3 la sută în 1776, până la 34.4 la sută în 1910.

În Basarabia acelaşi tablou, dacă în 1817 romani erau 86 la sută, atunci în 1898 numai 47.6 la sută. Spre deosebire de ucraineni, a căror procentaj în Ducatul Bucovinei a crescut de la 10.7 la sută la 38.9 la sută, în Basarabia de la 6.5 la sută la 19 la sută. Marea Unire din 1918 a stopat procesele de deznaţionalizare, dar numai pentru o perioadă. Pentru că în anul 1940, trupele sovietice să ocupe întreaga Basarabie, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, potrivit anexei secrete a tratatului de neagresiune sovieto-german de la 1939. A urmat reîntoarcerea administraţiei româneşti în teritoriu (1941 – 1944), dar numai pentru 3 ani, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Între 1944 – 1991 românii din Ucraina au trăit teroarea Regimului sovietic, după 1991 aceştia s-au pomenit în componenţa nou formatului stat, Ucraina.