LIVE VIDEO – Ediţie BZI LIVE specială despre sărbătoarea de Dragobete şi a tradiţiilor populare legate de venirea primăverii alături de muzeograful Ovidiu Focșa, Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi – FOTO

Luni, 14 februarie 2022, începând cu ora 15.00 este programată o ediţie BZI LIVE specială legată de sărbătoarea Dragobetelui (24 februarie) şi Mărţişorului (1 martie) respectiv a tradiţiilor populare ce ţin de venirea primăverii alături de muzeograful Ovidiu Focsa, Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” (CMNM) Iaşi. Astfel, despre simbolul şi rolul Drageobetelui, a mărţişoarelor, alte obiceiuri vechi pe care le-au păstrat romanii în această perioadă se va dialoga alături de specialistul Ovidiu Focsa!

Obiceiuri şi tradiţii străvechi de Dragobete. Superstiţii şi credinţe populare de Dragobete. Pe 24 februarie se celebrează Dragobetele, sărbătoarea Iubirii la romani

Ziua lui Dragobete, Zeul Tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi. Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii. Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi ”Cap de primăvar”, ”Năvalnicul” sau ”Logodnicul Păsărilor”) nu era nimeni altul decât fiul Babei Dochia, un flăcău chipeş şi iubareţ, care seducea femeile ceii ieşeau în cale. Dragobete a rămas însă până în ziua de astăzi că simbolul suprem al dragostei autohtone. Sărbătoarea Dragobetelui are o simbolistică bogată şi interesantă. Dragobetele îngemănează în esenţă sa atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturii, sfârşitul desfătărilor lumeşti deoarece începe Postul Sfânt al Paştelui.

Stirile PROTV

Care ar fi cauza prăbușirii avionului sud-coreean cu 181 de persoane la bord. Martorii spun că au auzit o explozie puternică

RomaniaTV

Anunțul făcut de Adela Popescu din vacanța în Thailanda. Ea și Radu Vâlcan sunt în culmea fericirii

”Dragobetele săruta fetele”

În vremuri de demult (în anumite zone chiar şi astăzi), în această zi de mare sărbătoare, tinerii îmbrăcaţi în straie frumoase, cuvincioase obişnuiau să se strângă în păduri şi să culeagă în buchetele cele dintâi flori ale primăverii. Culesul florilor se continua cu voie bună şi cântece, cu un fel de joc numit ”zburătorit”. La ceasul prânzului, fetele porneau în fugă către sat, iar băieţii le fugăreau, încercând să le prindă şi să le dea un sărutat. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lasa prinsă, ulterior având loc şi sărutul considerat echivalent al logodnei şi al începutului iubirii între cei doi. Înspre seara, logodna urma să fie anunţată comunităţii satului şi membrilor familiei. Cei care participau la sărbătoare, respectând tradiţia, erau consideraţi a fi binecuvântaţi în acel an. Ei vor avea parte de belşug, fiind feriţi în schimb de boli şi febra. Conform anumitor superstiţii din bătrâni, cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an. Acest obicei a dat naştere celebrei strigături sau ameninţări glumeţe “Dragobetele săruta fetele !”.

În anumite zone ale ţării, în această zi, tinerii îşi unesc destinele prin logodnă, promiţându-şi credinţa şi iubire

Dacă vremea era mohorâtă în această zi, dacă era foarte frig, ploua sau ningea, tinerii se strângeau într-o casă ”să facă de Dragobete”, să petreacă, să lege prietenii, să se ţină de jocuri şi ghiduşii. În anumite zone, fetele tinere obişnuiau să arunce acuztii pentru farmecele de urâciune făcute împotriva rivalelor în iubire. De asemenea, tinerii flăcăi îşi crestau uşor braţul în forma unei cruci şi îşi atingeau tăieturile rostind jurământul de a rămâne pe viaţă fraţi de sânge.

Cu ocazia acestei zile, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar şi păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările îşi aleg perechea pe viaţă şi se urnesc în construirea cuiburilor. La sfârşit de iarnă şi început de primăvară, Dragobete oficia ”nuntirea păsărilor în cer”. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi. În rostul împerecherii păsărilor nu ai voie să intervii, se crede…

Superstiţii şi credinţe populare de Dragobete

În vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necăsătorite să strângă zăpada rămasă pe alocuri, zăpada cunoscută drept “zăpada zânelor”. Apa rezultată prin topire era considerată ca având proprietăţi magice în iubire şi în descântecele de iubire, dar şi în ritualurile de înfrumuseţare. Se credea că aceasta zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele îşi clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase şi atrăgătoare ca şi zânele. În această zi, fetele trebuie să se întâlnească cu persoane de sex masculin. Altfel nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul întregului an… Totodată, în sate se credea că fetele care ating un bărbat dintr-un sat învecinat vor fi drăgăstoase tot timpul anului. În anumite sate uitate ale României, din pământ se scot rădăcini de spânz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli. Este obligatoriu ca în această zi bărbaţii să se afle în relaţii cordiale cu persoanele de sex feminin. Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile şi nici să se angajeze în gâlcevi căci astfel îi aştepta o primăvară cu ghinion şi un an deloc prielnic. Atât băieţii, cât şi fetele au datoria de a se veseli în această zi pentru a avea parte de iubire întreg anul.

Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute în această zi

Lucrările câmpului, ţesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise în această zi. În schimb, curăţenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor şi prospeţime. Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma. În unele zone ale ţării, ajunul Dragobetelor este asemănător ca simbolistica nopţii de Boboteaza. Fetele tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

Ziua de 1 Martie aduce cu ea un frumos obicei de primăvară numit mărţişor

Ziua de 1 Martie aduce cu ea un frumos obicei de primăvară numit mărţişor. Mărţişorul este reprezentat fizic de un obiect micuţ legat cu două fire împletite, înnodate, alb şi roşu, care semnifica lupta vieţii asupra morţii, a sănătăţii împotriva bolii. De asemenea mărţişorul este considerat un talisman al norocului, al bunăstării şi al preţuirii. Se obişnuieşte ca bărbaţii să ofere doamnelor şi domnişoarelor din viaţa lor mărtişoare, în semn de respect şi admiraţie. Scopul legării sau punerii mărţişorului este de a avea noroc în decursul anului, de a fi sănătos şi curat ca argintul odată cu venirea primăverii. De asemenea, mărţişorul este considerat un simbol al primăverii, al revenirii la viaţa a naturii şi a tot ce o înconjoară. Mărţişorul este purtat la vedere timp de aproximativ două săptămâni sau toată lună martie, pentru că aduce optimism şi credinţa.

Legenda mărţişorului şi originea obiceiului de mărţişor, ce semnifică mărţişorul

Ziua de mărţişor aduce cu ea două frumoase legende care circulă şi astăzi în spaţiul public. Aceste legende dezvăluie modul în care au apărut primii vestitori ai primăverii şi cum apariţia acestora este legată de culorile mărţişorului – roşu şi alb. Prima legendă ne dezvăluie ca Soarele, pus de Dumnezeu să lumineze şi să încălzească pământul, a fost furat de un zmeu timp de trei anotimpuri, până iarna. Atunci un viteaz l-a înfruntat pe zmeu şi a eliberat Soarele. Eroul nostru a fost rănit în luptasși sângele i s-a scurs pe zăpada albă. După ce zăpada s-a topit, în acel loc au răsărit ghiocei, vestitori ai primăverii.

A doua legendă ne spune ca Primăvara, aflată la plimbare la marginea unui păduri, a zărit un ghiocel pe care a vrut să-l ajute să crească, îndepărtând zăpada din jurul lui

A doua legendă ne spune ca Primăvara, aflată la plimbare la marginea unui păduri, a zărit un ghiocel pe care a vrut să-l ajute să crească, îndepărtând zăpada din jurul lui. Pentru acest lucru Primăvara a fost pedepsită de Iarnă rea şi necruţătoare, care a trimis ger şi zăpadă, astfel ca ghiocelul a îngheţat. Dorind să-i ţină de cald cu ajutorul mâinilor, primăvara s-a rănit la un deget şi câteva picături din sângele acesteia s-au scurs peste ghiocel şi peste zăpada din jurul lui. Ghiocelul a revenit astfel la viaţă, iar Primăvara a învins Iarna. În tradiţia populară se spune că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Astfel, în plan simbolic, firul mărţişorului este firul anului, al tuturor zilelor de peste an. Baba Dochia umblând cu oile prin pădure, torcea lana din furcă şi, găsind o pară, i-a făcut borta, legând-o cu un fir de aţă. Asta a fost la 1 martie şi de atunci s-a lăţit obiceiul. Despre tradiţia mărţişorului nu se cunoaşte exact când a apărut, dar se estimează că este veche de sute de ani. Fiind un obicei atât de frumos a fost însă împrumutat şi de vecinii noştri bulgari şi moldoveni.

Obiceiuri şi tradiţii de mărţişor în funcţie de zonele geografice ale ţării

În prima zi a primăverii, de mărţişor, în unele zone din ţară există obiceiul conform căruia părinţii leagă la gâtul său la mâna copiilor câte un bănuţ de argint, ori de aur. Acest talisman este însoțit bineînțeles de două fire răsucite, din mătase albă și roșie. În acest mod copiii vor fi feriți de razele arzătoare ale soarelui în timpul verii. Unii copii vor purta mărţişorul 12 zile la gât, apoi îl vor lega de ramura unui pom tânăr. Dacă pomului îi merge bine (înfloreşte, înverzeşte, face fructe) se crede că şi copilului îi va merge bine. Alţi copii vor purta mărţişorul până când vor vedea prima dată un pom înflorit şi abia atunci îl lasa pe ramurile pomului. Se leagă copiilor ata roşie cu alb şi cu bani la gât, păstrându-le până când vin berzele, şi atunci zic: Na-ţi negretele şi dă-mi albeţele! În alte zone se obişnuieşte că mamele tinere să-şi pună la gât un bănuţ de argint. Bănuţul este tras prin brânză înainte de a fi purtat, ca să fie albe ca brânză şi atârnat de un fir roşu pentru a se păstra rumene la faţă. Bănuţul este purtat până când vor înflori cireşii, când va fi agăţat de ramurile acestora pentru a fi frumoase şi sănătoase că florile de cireş.

Cât timp se poartă mărţişorul şi unde se pune

În zilele noastre mărţişorul primit în dar de la o persoană dragă se poartă toată lună martie, după care se pune într-un pom înflorit, pom roditor. De asemenea, exista credinţa că dacă îţi vei pune o dorinţă atunci când vei agăţa mărţişorul de ramurile pomului, aceasta se va îndeplini. La începutul lunii aprilie, prin oraşe, se pot observa mulţi pomi care sunt împodobiţi de şnururile mărţişoarelor agăţate, semn că tradiţiile şi obiceiurile sunt încă vii şi păstrate de mulţi dintre noi. În zona Transilvaniei exista obiceiul ca mărţişoarele purtate să fie agăţate pe la uşi şi fereşte pentru că norocul să intre în casă, iar ghinionul să fugă şi să lase loc binelui.

Urmăritorii noștri pot adresa întrebări la rubrica comentarii, accesând www.bzi.ro sau, în direct, pe http://www.facebook.com/cotidianul.bzi. Emisiunile BZI LIVE au un real succes, fiecare producție media strângând zeci de mii de vizualizări.