Când o persoană este dată dispărută se poate pune problema declarării ei ca fiind moartă. Apoi intervin procedurile juridice referitoare la hotărârea judecătorească prin care este declarată moartea persoanei respective.
Decedat cu acte sau declarat dispărut – distanța dintre cele două situații implică o serie de norme legale. Dacă o persoană a dispărut și se găsesc dovezi cum că ea ar fi încetat din viață, poate fi emisă o declarare judecătorească privind faptul că ea a murit. De asemenea, dacă o persoană despre care s-a declarat că ar fi decedată este găsită în viață, atunci poate fi cerută anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea. Totodată, persoana care a fost declarată moartă, dar care este, de fapt, vie poate solicita înapoierea bunurilor sale sau restituirea lor prin echivalent.
Ce înseamnă să fii decedat cu acte: despre declararea judecătorească a morții
Când există dubii legate de faptul că o persoană este în viață sau a decedat, se pune problema declarării judecătorești a morții. În acest sens, legile în vigoare susțin că, dacă o persoană a dispărut și se găsesc dovezi cum că ea ar fi încetat din viață, poate fi emisă o declarare judecătorească a morții. Pentru declararea judecătorească a morții există și condiția să fi trecut cel puțin 2 ani de la data la care o persoană ar putea fi considerată în viață, cu probe juridice.
Pe de altă parte, cei dispăruți în împrejurări deosebite ca inundațiile, cutremurul, naufragiul sau în timpul unor fapte de război pot fi declarați morți numai la o distanță de cel puțin 6 luni de la data la care a fost înregistrată dispariția lor. De asemenea, în situațiile în care există certitudinea că cineva a decedat, moartea sa poate fi declarată chiar dacă nu poate fi găsit sau identificat un cadavru în acest sens.
„Moartea unei persoane este un fapt juridic de care legea civilă leagă foarte multe efecte. În cazul persoanelor dispărute, pentru că sunt prezumate a fi în viață, aceste efecte nu se produc decât în momentul în care, constatându-se îndeplinite condițiile care califică dispariția: durata minimă de 2 ani și indiciile că persoana nu ar mai fi în viață sau pierderea acesteia în circumstanțe excepționale, instanța declară prin hotărâre judecătorească decesul”, a menționat ieri Bianca Maria Rusu, avocată în cadrul Baroului Iași.
Ieșenii și morții lor, de fapt, vii
Cotidianul BZI a făcut cunoscute mai multe cazuri în care ieșenii s-au confruntat cu probleme în ce privește decesul unor semeni. Unul dintre acestea prezintă situația unei femei care a fost declarată moartă fără ca ea să fi decedat, de fapt. Ulterior s-a descoperit că ieșeanca în cauză ar fi paralizat, fără să fi murit.
Astfel, dacă o persoană despre care s-a declarat că ar fi decedat este găsită în viață, atunci poate fi cerută anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea. Totodată, persoana care a fost declarată moartă poate solicita înapoierea bunurilor sale sau restituirea lor prin echivalent. Pentru înapoierea bunurilor este nevoie ca hotărârea declarativă a morții să fi fost deja anulată. În același subiect intră și problema moștenirilor. Legea spune că, dacă un moștenitor află că persoana care a fost declarată decedată prin hotărâre judecătorească este, de fapt, în viață, el poate păstra bunurile moștenite atât timp cât persoana declarată vie nu solicită înapoierea lor.
„Hotărârea judecătorească declarativă de moarte se substituie certificatului de deces și determină deschiderea succesiunii, încetarea prin deces a căsătoriei, încetarea capacității civile a persoanei și alte efecte specifice faptului juridic al morții.
Indiciile pe care o persoană care formulează cererea de pronunțare a unei hotărâri judecătorești de declarare a morții trebuie să le producă în dovedirea acesteia sunt calificate de practica instanțelor ca fiind acele evenimente care prin natura lor, au pus sau ar fi putut să pună în pericol viața celui dispărut, generând incertitudinea că acesta ar mai fi în viață”, a adăugat avocata ieșeană despre declararea decesului cu acte.