După divorț, o femeie din Iași a pierdut totul și s-a trezit pe străzi. La 54 de ani, Mirela Bădulescu își reconstruiește viața în cadrul Centrului de Noapte „C.A. Rosetti” din Iași. După o călătorie marcată de despărțiri și dificultăți, acum găsește sprijinul și alinarea necesară pentru a merge înainte
Mirela a ajuns la Centrul de Noapte din Iași în octombrie 2024, după o viață presărată cu momente dificile. La 54 de ani, aceasta își duce traiul într-un spațiu sigur, unde primește ajutorul de care are nevoie. Cu ochii blânzi și cu vocea calmă, ea povestește despre anii trecuți, despre despărțirea de fiica sa, despre prietenia care i-a oferit un adăpost și, în final, despre cum viața a adus-o la Centrul „C.A. Rosetti”, locul pe care îl numește acum „acasă”.
Povestea Mirelei Bădulescu, femeia din Iași care, după divorț, a rămas pe străzi
Viața Mirelei a luat o întorsătură neașteptată în urmă cu 24 de ani, când ea și soțul său au divorțat, iar fiica lor de 10 ani a rămas în grija tatălui.
„Ne-am despărțit și de atunci am mers pe drumuri separate. Nu am avut posibilitatea să mă lupt pentru fată așa cum mi-aș fi dorit, nu aveam stabilitate, un loc al meu. Așa a fost să fie”, povestește Mirela Bădulescu, femeia de 54 de ani.
Cu toate acestea, ea își amintește de momentele frumoase din trecut și recunoaște că există zile în care își dorește să aibă o relație mai apropiată cu fiica ei.
„Uneori îmi regret faptele, dar trebuie să merg înainte. Eu sunt o persoană foarte orgolioasă și probabil de asta s-a și ajuns aici”, a spus Mirela Bădulescu.
Rămasă singură, Mirela a fost nevoită să își refacă viața, găsind adăpost la o cunoștință care i-a oferit un acoperiș. Acea prietenie a fost salvarea ei.
„Era ca un fel de înțelegere între noi. Eu îi făceam curat în casă, iar ea îmi permitea să rămân acolo. A fost un om bun și m-a ajutat să supraviețuiesc într-o perioadă în care nu aveam pe nimeni altcineva”, a explicat Mirela Bădulescu.
Acea prietenie i-a oferit o formă de stabilitate, însă anii au trecut și totul s-a schimbat când persoana respectivă a decedat, iar Mirela a rămas pe drumuri. Câteva zile, a fost nevoită să trăiască pe străzi, moment în care sănătatea i-a fost pusă la grea încercare. A fost internată la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași din cauza unei hernii ombilicale, iar de acolo, autoritățile au intervenit și au ajutat-o să ajungă la Centrul de Noapte „C.A Rosetti”, unde și-a găsit stabilitatea de care avea nevoie.
„A fost o perioadă cumplită. Mă trezeam în fiecare dimineață, fără să știu unde voi dormi la noapte. Îmi era frică și de ce vedeam, și de ce simțeam, dar mai ales de singurătate. Pe străzi ești singur, iar oamenii te privesc altfel”, spune Mirela Bădulescu.
Cu sănătatea afectată de hernie ombilicală, a ajuns la Spitalul „Sf. Spiridon”. De acolo, autoritățile au intervenit și au ajutat-o să ajungă la Centrul de Noapte „C.A. Rosetti”, unde și-a găsit, în sfârșit, stabilitatea de care avea nevoie.
„M-au tratat cu respect din prima clipă și am simțit că aici am un loc al meu”, explică Mirela Bădulescu.
La Centrul „C.A. Rosetti”, femeia se simte sprijinită și înțeleasă
Mirela mărturisește că nu mai ține legătura cu fiica ei care a plecat în străinătate.
„Cred că m-a judecat pentru alegerile pe care le-am făcut, pentru că am plecat, dar nu am avut încotro. Orgoliul meu, probabil, ne-a despărțit”, a povestit Mirela Bădulescu.
Chiar dacă relația lor este acum doar o amintire dureroasă, Mirela nu și-a pierdut speranța. Astăzi, la Centrul „C.A. Rosetti”, Mirela se simte ajutată și înțeleasă. Pentru ea, acest loc reprezintă mai mult decât un adăpost, este o comunitate care îi oferă alinare și o nouă șansă de a găsi echilibru.
„Aici, oamenii mă înțeleg, mă ascultă și nu mă judecă. Am găsit prieteni care au trecut și ei prin momente grele și asta îmi dă curaj. Nu mai sunt singură”, spune Mirela Bădulescu.
După divorț, o femeie din Iași a pierdut totul și s-a trezit pe străzi. Povestea Mirelei Bădulescu este a unei femei care, în ciuda suferințelor și pierderilor, a găsit puterea de a merge mai departe și de a-și găsi un loc în care să fie respectată și înțeleasă.
Dupā divorț, care a avut loc in urma cu 24 de ani, deci cand avea 30 de ani, avea tot timpul din lume sa- si refaca viata.
Povesti lacrimogene despre oameni care nu au facut nimic in viata si care asteapta doar ajutor de la cei care muncesc!
‘Uneori imi regret faptele’ , dar continui viata asa , am divortat pe la virsta de 30 de ani , copilul ia fost incredintat tatalui deoarece eu………
Acum ca sa facut toamna si frig afara mam aciuat la un adapost pe banii vostrii…., cu drojdeala stau bine , se si vede pe chipul meu blind
Va rog facetima o persoana muncitoare si responsabila si datimi doar un loc de munca si atit
CE? ce loc de munca? nu am muncit de la 26 de ani…nu stiu sa fac nimic, nici de crapare, nimic..sunt lenesa, vreau sa beau, de la 5 dimineata de cand ma trezesc beau rachiu din ala puturos…
PS. glumim glumim, dar..daca stai la cineva si mai ai si gura mare -orgoliu-…normal ca te da afara omul din casa…daca mai ai si alte ”calitati”…e clara treaba…mi-aduc aminte cand faceam naveta acu vreo 20 de ani…era plin de betivi frate de la CINCI DIMINEATA – !!! – acolo la bariera de la pasarela ACB in dreapta inainte sa traversezi calea ferata spre autobuzul 19, 30 si asa mai departe..trebuie sa te gandesti inainte sa ai gura mare de doua ori….ma, mi se poate intampla ceva daca beau sau daca fac ceva rau? aia e…..sunt oameni si oameni, nu trebuie sa radem de ei sau sa ne batem joc de ei…are cine sa-i judece, nu noi…daca pot fi ajutati, sa fie …e bine sa facem fapte bune
Contrar imaginii afișate
( netunsă, nespălată,etc) …această femeie e o DOAMNĂ.
A terminat FEAA Iași și e de meserie ECONOMIST. Problema nu e la ea ci la patronii ieșeni care din dorința de a umili breasla contabililor/ economiștilor îi plătesc pe aceștia cu salariul minim
( 2.400 lei net/ lună).
De aici până la un divorț rușinos nu e decât un pas, un pas extrem de mic.
Doar gândiți-vă că o contabilă cu 2.400 lei/ lună trebuie să se imbrace
( majoritatea economistelor aleg să se imbrace din magazinele SH sau din ce le mai donează vecinii sau rudele mai bogate) sau să mânânce( am văzut contabile care cumpără alimente expirate-75% reducere, sau cartofi incolțiți cu nuanță verzuie pe coajă,lapte dulce care era deja prins in sticlă sau smantână la găletușă bombată- semn că acolo avea loc schimbări organoleptice).
Nu mai vorbesc că din 2.400 lei leafă, un contabil trebuie să plătească și chiria + utilităti( la un credit imobiliar nici nu visează, bancile refuză contabilii că e prea săraki)🙃
Morala: în Iași, un contabil cu 5 ani facultate la FEAA Iași e plătit cu 2.400 lei net( lună ) iar o vânzătoare/ ospătăriță/ femeie de serviciu cu max 12 clase e plătită de la 3.000 lei net( lună).Dacă nu credeți… vă rog să vă uitați pe AJOFM la „Bursa Locurilor de Muncă”!!!
P.s: Felicitări pt articol.
Am fost o duamna contabila toata viata mea , contabilizez cu acuratete sticle si peturi golite cu mare raspundere, barbatumiu mo dat afara ca numaram prea mult si prea des paharele si nici copchilu nu lam putut tine ca imi tremura mina de beutura, de la virsta de trii zaci di anisori o ard pe strazi vara si cum da frigu ma dau la dos la un loc caldut si cu mincare gratis ca oamenii ie buni si muncesc pentru mine , nu vreau servici , nu vreau obligatii , nu vreau indatoriri , va rog daca are cineva 50 di lei , 100 acolo sa pot continua contabilitatea cit mo mai tine ficatul
Asa este , nu mai stiu cum sa intimplat cu divortul dar mam trezit pe strada si ma durea capul de la mahmureala , acum dupa douazeci de ani sunt in aceiasi situatie dar o duc bine , am mincare masa, cazare , haine si de restul ma ocup eu
Drink all Day, arata de 75 ,ce face bautura …