După creșterea inflației și scumpirea energiei, a apărut și o criză a îngrășămintelor care afectează prețul alimentelor

Veniturile famililor sunt deja greu încercate, cu creșterea dobânzilor la credite, majorarea inflației, scumpirea carburanților dar și creșterea prețurilor la energie. Fermierii se confruntă pentru prima dată cu o criză suplimentară care amenință să crească prețul mâncării.

Într-un moment în care fermierii europeni se pregătesc să împrăştie îngrăşăminte pe câmp, preţurile ridicate la azot nu le lasă altă opţiune decât să utilizeze mai puţine îngrăşăminte şi să transfere costurile mai departe de-a lungul lanţului alimentar, transmite Bloomberg.

RomaniaTV

Bolojan a semnat decretul, intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial. Legea se aplică în toată România

Observatornews.ro

Pistolarul care a ameninţat un interlop cu pistolul în Bucureşti a fost gardă de corp pentru Robert de Niro şi Jason Statham

Pentru cei care cultivă porumb şi grâu este pentru prima dată când sunt expuşi cu adevărat la o criză a îngrăşămintelor, alimentată de scumpirea energiei, restricţii la export şi sancţiuni comerciale. În prezent costă mult mai mult să cumperi îngrăşămintele necesare pentru culturile de iarnă, iar aceste cheltuieli suplimentare ar putea să îi determine pe fermieri să planteze mai puţine culturi de primăvară, care sunt responsabile pentru o treime din producţia de cereale a Europei.

Analiştii de la VTB Capital estimează că Europa ar putea să se confrunte cu un deficit de aproximativ 9% din necesarul său anual de îngrăşăminte pe bază de azot în primul semestru. Alimentele ar putea să se scumpească dacă culturile agricole vor avea de suferit sau dacă preţul produselor agricole va creşte.

Mulţi fermieri nu şi-au asigurat încă necesarul de îngrăşăminte, aşteptând până în ultimul moment în speranţa că preţurile vor scădea sau ar putea decide să împrăştie o cantitate mai mică decât de obicei.

În Ungaria, utilizarea îngrăşămintelor pe bază de azot ar putea scădea cu 30 până la 40% în acest sezon, ceea ce va afecta randamentul culturilor, susţine economistul Gyorgy Rasko. „Dacă vom avea o seceta la finele lunii aprilie sau mai, efectele ar putea fi chiar mai devastatoare pentru că azotul ajută plantele să supravieţuiască unor zile secetoase”, spus Gyorgy Rasko.

Îngrăşămintele  pe bază de azot sunt cruciale pentru creşterea culturilor în primăvară şi sunt de asemenea şi tipul de îngrăşăminte cele mai afectate de criza energetică din Europa, pentru că sunt produse prin utilizarea gazelor naturale. Analiştii de la VTB susţin că deficitul din primul semestru pentru acest tip de îngrăşăminte ar putea ajunge la şapte milioane de tone.

Chiar dacă criza gazelor naturale din Europa s-a mai calmat în ultimele săptămâni, şi unele firme precum Yara International ASA au repornit capacităţile de producţie de îngrăşăminte, aprovizionarea este în continuare una limitată.

„Cumulat cu lipsa de îngrăşăminte importate, impactul va fi resimţit mai puternic. Culturile vor avea de suferit în termini de calitate şi cantitate”, spune producătorul român de îngrăşăminte Azomureş, care se numără printre firmele care şi-au redus producţia.

Piaţa europeană a îngrăşămintelor se confruntă şi cu ameninţări mai ample, precum restricţiile la export introduse de Rusia şi China precum şi sancţiunile impuse pentru livrările de potasiu din Belarus.

În aceste condiţii, analiştii de la firma franceză de consultanţă Agritel estimează că fermierii din Franţa şi Germania şi-au asigurat aproximativ 70% din necesarul lor de îngrăşăminte pe bază de azot pentru acest an. În ţările din bazinul Mării Negre precum Ucraina şi România, gradul de acoperire este chiar mai mic.

În contextul preţurilor ridicate la cereale, este atractiv în continuare să cultivi grâu şi porumb, însă folosind mai puţine îngrăşăminte ridică unele riscuri. Analistul Agritel, Isaure Perrot, estimează că reducerea cu 15% a cantităţilor de îngrăşăminte aplicate culturilor de grâu duce la diminuarea randamentelor cu 5% şi ar putea afecta şi conţinutul de proteine al grâului.

O producţie mai mică de cereale ar fi o nouă veste proastă pentru securitatea alimentară, în condiţiile în care preţurile record la nivel mondial afectează deja consumatorii şi ar contribui la o inflaţie şi mai mare.