„Două alegeri pe an ne-ar ajunge” (Tudor Arghezi)

Scriam la finele lui 2023:

În 2024, spre începutul căruia ne îndreptăm, vorba fătucelor din presă, cu pași repezi și aș zice eu cu o indigestie intelectuală provocată de ploaia de colinde, vor avea loc nu mai puțin de cinci rînduri de alegeri. Practic românii nu vor mai face sex, nu vor mai mînca și dormi, nu vor mai asculta manele și scrie pe facebook. Vor vota și iar vor vota. Cinci rînduri de alegeri înseamnă cinci rînduri de campanie electorală. Amuzat de această nouă ocupațiune mintală a românilor, citesc preconizaților telespectatori, la Jurnalul meu video, două fragmente din tableta lui Arghezi Măciniș, publicată în ziarul Seara din 22 mai 1914. Primul e despre atmosfera tipică alegerilor la nivelul cetățeanului simplu, devenit în România din 2024 de cinci ori alegător:

„Două alegeri pe an ne-ar ajunge. În zece ani am putea la fiece trecătoare așeza o cruce și un toboșar, iar poporul, culcat între fruntarii, ar putea dormi visînd cu mîna la pîntec societatea viitoare.

Cu greu te mai recunoști între oamenii tăi. Un ritm ciudat cuprinde natura cetățenească, brusc aruncată-n convulsii. E ca o bîlbîire și ca o isterie universală. Tresare toată organizarea fizică și sufletească a politicilor indivizi. Lumea devine național-liberală, conservatoare, democrată, naționalistă, independentă, [socialistă]. Nu mai tihnește masa, somnul dispare, familia, baza societății, se sfărâmă. Copiii nu-și mai recunosc părinții de gen masculin, hipnotizați, aiuriți și fioroși.

Bărbatul se transformă într-un soi de hotentot intelectual care haiducește prin urbii și suburbii, pleacă de cu noaptea, fuge flămînd, se întoarce după miezul nopții speriat, vînăt și leoarcă de ploaie, să-și schimbe cămașa.”

Stirile PROTV

Doi tineri căsătoriți de doar două luni și-au găsit sfârșitul pe „Drumul morții”. Tragedia a fost filmată | VIDEO

RomaniaTV

Gabriela Cristea, desfiinţată de fani după ce a apărut la plajă în Mamaia. „Miss Piggy e trudită rău!” FOTO

De remarcat forța lui Arghezi Tînărul de a născoci porecle. Ca de exemplul, pentru politicieni, cărora le spune „politici indivizi”. Nota din final a ediției scoase de Academie semnalează că tableta a fost inclusă înainte de 1989 în volumul 34 al Scrierilor. Textul din ediția postdecembristă pune între paranteze mari cuvîntul socialistă. Tudor Arghezi ironiza transformarea lumii în campania electorală după forțele politice în dispută. Printre acestea se numărau și socialiștii. Înainte de 1959 cuvîntul socialistă din tabletă a fost cenzurat. S-a considerat că românii sînt etern socialiști, nu numai cu prilejul alegerilor.

M-am interesat dacă în 1914 au fost alegeri, care să-l fi făcut pe Arghezi să tresară la atmosfera electorală, de păruială între femeile din mahala.

Nu întîmplător publicistul menționează că două rînduri de alegeri ajung. În 1914 au avut loc mai mult de două rînduri de alegeri. Au fost mai întîi alegerile din februarie 1914.

Ionel Brătianu le cîștigă cu scopul de ceva timp anunțat de a proceda la Revizuirea Constituției pentru a introduce reformele vitale în cazul României:

Votul universal și reforma agrară.

După cîștigarea alegerilor el pune la lucru Parlamentul în care deținea majoritatea pentru a pregăti Revizuirea Constituției. Pe 5 martie 1914 Parlamentul votează revizuirea Constituției. Pe 22 aprilie 1914 se dizolvă Parlamentul în vederea alegerilor pentru constituirea Constituantei. Alegerile au loc după cum urmează: Pentru Cameră între 18-22 mai, pentru Senat, între 24-26 mai 1914. Prima ședință a Constituantei are loc pe 5 iunie 1914. Adunarea Constituantă și-a întrerupt lucrările la declanșarea Primului Război Mondial.
Așadar Arghezi avea dreptate. România avea deja două rînduri de alegeri într-un singur an. Ce-ar fi scris el dacă ar fi fost vorba de cinci rînduri de alegeri, cum se anunță la noi în 2024?

Publicistul continuă descrierea atmosferei de alegeri în rîndul a ceea ce am numi azi activiștii de partid:

„Terminologii bizare circulă, ca un volapüik. Cauți pe ajutorul de primar și ți se spune: «E în verde», sau, «E în albastru». Cauți pe comisar și ți se afirmă serios că: «Umblá prin galben». Sau: «Este în Moși»…

Apoi: «La revedere, la cuibul cu barză!» – o invitație cvasi-japoneză. Și: «Te-am văzut la maidanul dulapului»… Și cuvinte religioase: «Crucea plină vă va mîntui», sau vorbe de mag: «Steaua», «Crai nou»…
Și față de toată viața de criză la care asiști, ai impresia că te-ncurci cu mintea într-o nebunie mare ce începe ca un basm și sfîrșește în Cișmigiu, cu lapoviță și noroi.

Negustorii își uită marfa, profesorii catedra, popii tămîia, ofițerii galonul.
Toți se găsesc într-altă parte și nimeni nu-i la locul lui. Miniștrii, șefii, subșefii, secretarii, inginerii, gazul și electricitatea, nimic! Zadarnic ai căuta pe cineva.

Dacă ți-ai pus umbrela și galoșii în coridor, ești sigur că au plecat în timpul nopții după propagandă. Însăși pisica lipsește de-acasă, iar sergentul din stradă e cu desăvîrșire grav. Noctambulii povestesc că s-au întîlnit la vot și cu morții, pe care o patriotică solidaritate îi face să se întoarcă în Bucuresti, în sprijinul generațiilor fără o lungă experiență.

Candidații muncesc pe brînci la neurastenizarea electorală. Se fotografiază în cele mai seducătoare atitudini. Figura poate-deputatului se face de cinci ori mai mare si e răspândită în mii de foi, ca niște reclame de grădinărie, pentru o nouă specie gigantică de dovleac. Unii candidați afectează poza cugetătoare a tînărului cu mîna la falcă, gură sau creier. Alții și-au arborat mustățile cu cosmetic. Profiluri borcănate, guși cu pondera sănătoasă…”