Progresiștii din lumea întreagă reacționează la ultimele declarații, considerate incendiare, ale lui Donald Trump, afirmând că America a încăput pe mâinile unui exaltat, ale unui personaj extrem de periculos pentru Statele Unite și pentru pacea mondială. Dar și o bună parte a susținătorilor acestuia încep să-și pună întrebarea dacă nu cumva au greșit asigurându-i succesul în alegeri. Și unii, și alții îl compară pe Donald Trump cu Vladimir Putin. În ceea ce mă privește, sunt mult mai rezervat și, în cele ce urmează, voi explica de ce.
Amenințarea lui Donald Trump adresată teroriștilor Hamas cum că va face prăpăd în rândul lor, dacă până la depunerea jurământului, adică până în 20 ianuarie, aceștia nu-i eliberează pe ostatici sau nu le înapoiază israelienilor rămășițele trupești ale celor decedați, nu conține în sine nimic senzațional, cu excepția faptului că Statele Unite s-ar putea implica în mod direct, utilizându-și forța militară în Gaza. Ceea ce nu reprezintă o escaladare, ci mai degrabă, prin rezultatul final al operațiunilor preconizate, o dezescaladare a conflictului. Președintele ales al Statelor Unite vrea să pună punct, pornind de aici, conflictului din Orientul Apropiat.
A creat surpriză poziția lui Donald Trump legată de Canada și Groenlanda, pe care afirmă că intenționează să le încorporeze teritoriului Statelor Unite, precum și amenințarea cu represalii de natură militară în cazul Panama. În scurt timp, toate guvernele implicate au reacționat, inclusiv reprezentanții Comisiei Uniunii Europene, arătându-se surprinși, indignați și revoltați de poziția extrem de fermă adoptată de viitorul președinte al Statelor Unite. Aparent, pe bună dreptate. În opinia mea însă, Donald Trump este în primul și în primul rând, așa cum de altfel s-a dovedit și în primul său mandat, un om de afaceri, un negociator, care își joacă interesele, care acum coincid cu interesele Statelor Unite, extrem de ferm și extrem de dur. Pune presiune, solicită mai mult decât i se cuvine, pentru a-și atinge obiectivele. Joacă în forță. Așa cum de altfel s-a și autoprezentat în prima sa carte, care a făcut înconjurul lumii.
Cazul Panama. 2% din comerțul mondial trece prin acest canal, construit din fondurile Statelor Unite și cedat ulterior statului Panama. Interesul Washingtonului este, firește, ca mărfurile transportate de navele Statelor Unite să circule nestânjenite prin Canalul Panama. Dar o serie de informații, contestate zilele trecute de autoritățile statului Panama, sugerează sau atestă că această cale navigabilă ar fi în prezent gestionată de o companie din China. Poate că nu este așa. Dar semnalul de alarmă tras de Donald Trump nu este nici fals și nici în zadar. Guvernul Statelor Unite are indicii temeinice asupra intențiilor Chinei de a controla această importantă cale navigabilă. Iar Donald Trump reacționează și amenință, inclusiv cu presiuni militare, în scopul de a preveni o asemenea situație. Și bine face.
Cazul Canada. Președintele ales al Statelor Unite insistă ca acest stat extrem de întins ca suprafață să devină cel de-al 51-lea stat american. Iar această solicitare este șocantă din două punct de vedere. În urma unor cercetări de piață, doar 20 și ceva la sută dintre cetățeni canadieni doresc acest lucru și atunci toată lumea se întreabă pe ce bază face o asemenea cerere Donald Trump. Și, în al doilea rând, acesta vorbește despre creșterea taxării mărfurilor canadiene, în condițiile în care cea mai mare parte a exportului se duce în Statele Unite și despre non-taxare, în condițiile în care Canada devine stat american. Sună a șantaj, nu? Părerea mea e că nu. Părerea mea e că președintele ales al Statelor Unite, care a anunțat de multă vreme intenția de a taxa într-o măsură mai mare toate mărfurile care intră în Statele Unite, cele provenite din China, din Uniunea Europeană sau din alte state, chiar are acest obiectiv. De altfel a și explicat faptul că în felul acesta, pe de-o parte, intră mai mulți bani în Trezoreria Statelor Unite, iar pe de altă parte un număr mare de companii, pentru a evita suprataxarea, își vor muta pur și simplu afacerile în Statele Unite, ceea ce ar crea și locuri de muncă suplimentare. Probabil că Donald Trump nu mizează pe rezultatul unui referendum prin care populația să decidă alipirea Canadei la Statele Unite. Dar în mod cert el îi previne pe canadieni, în maniera sa abruptă de a se exprima, asupra faptului că taxele pentru mărfurile acestora vor crește. Și ar putea astfel să determine companiile canadiene să acționeze din timp, organizându-se astfel încât să-și mute afacerile în Statele Unite.
Cazul Groenlanda. În ceea ce privește cea mai mare insulă din lume, plasată între Europa și Statele Unite, Donald Trump nu ezită să se refere la interesele geostrategice ale Washingtonului. În raport cu Federația Rusă. Pe care pretinde că este gata să le protejeze inclusiv militar. Din nou supralicitează. Și din nou știe că nu se poate aștepta ca pur și simplu un teritoriu al Uniunii Europene să devină teritoriu american. Dar face presiuni, pentru că sistemul de apărare al Statelor Unite preconizează dezvoltarea bazei militare, pe care Statele Unite o deține în Groenlanda, într-o asemenea măsură încât să crească capacitatea militară de apărare a Washingtonului în eventualitatea unei agresiuni declanșată de Federația Rusă. Din nou așadar el creează premisele unei negocieri pe care intenționează să o facă în forță.
Ceea ce spune și face acum Donald Trump este neoficial, pentru că el încă nu și-a preluat mandatul la Casa Albă și, evident, după 20 ianuarie, unele dintre aceste declarații vor fi mai nuanțate. Cei care se tem că Donald Trump ar putea deveni la fel de periculos și de agresiv ca și Vladimir Putin ar trebui să-și amintească că este singurul președinte american care, într-un întreg mandat, nu a declanșat niciun război, ci, dimpotrivă, a pus capăt războiului din Afganistan, și că retragerea rușinoasă, transformată într-o debandadă, care a creat numeroase traume, a fost făcută de Joe Biden la începutul mandatului acestuia. Donald Trump nu numai că nu a declanșat niciun război în care să angajeze armata Statelor Unite, dar a pledat întotdeauna în forță și convingător pentru crearea condițiilor de pace și cooperare în toate zonele aflate în litigiu. Sper că nu mă înșel!