Dumitru Popescu a fost omul care a contribuit la formarea și consolidarea regimului Ceaușescu, fiind considerat arhitectul ideologic al unui cult al personalității care a marcat istoria României comuniste.
Dumitru Popescu, o figură importantă în viața și cariera lui Nicolae Ceaușescu, s-a stins din viață la vârsta de 96 de ani, în aprilie 2024. Popescu a fost creatorul cultului personalității fostului președinte, un arhitect al regimului comunist ce a influențat profund societatea românească.
Porecla „Dumnezeu”
Cunoscut sub porecla „Dumnezeu”, datorită rolului său semnificativ în perioada regimului, Dumitru Popescu va fi înmormântat în Cimitirul Bellu Ortodox duminică, la ora 12, conform EVZ.ro.
Popescu a început cariera politică în 1953, alăturându-se Partidului Muncitoresc Român. A activat ca jurnalist în publicații importante, cum ar fi Contemporanul și Scânteia Tineretului, iar în 1956, a fost numit redactor-șef la Scânteia Tineretului. În 1962-1965, a fost vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și, ulterior, a revenit în presă ca redactor-șef al ziarului Scânteia, poziție pe care a ocupat-o până în 1968.
În 1965, Popescu a devenit membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român și a urcat rapid în ierarhia politică. Începând din 1969, a fost membru al Comitetului Politic Executiv (CPEx).
Consolidarea cultului Ceaușescu
Unul dintre cele mai importante roluri ale sale a fost consolidarea cultului personalității lui Ceaușescu, în special între 1971 și 1976, când a condus Consiliul Culturii și Educației Socialiste. Supranumele „Dumnezeu” reflecta influența sa enormă asupra cenzurii politice și asupra direcției ideologice a regimului.
Începând cu 1981, a fost rector al Academiei de Învățământ Social-Politic „Ștefan Gheorghiu” din București, instituție care pregătea cadrele de partid. De asemenea, a fost deputat în Marea Adunare Națională în multiple legislaturi, până în 1989, când regimul comunist s-a prăbușit.
După Revoluția din 1989, Popescu s-a retras din viața publică și a scris mai multe memorii, în care a descris evenimentele din perioada comunistă și a oferit o perspectivă personală asupra regimului în care a fost o figură centrală.