Brutăria Dana, situată pe bulevardul Poitiers din Iași, a fost deschisă în anul 2000, de familia Popescu. Aceștia comercializează produse de panificație și patiserie. Produsele sunt realizate, după cum povestește patronul firmei, Teodor Popescu, după rețete tradiționale
Patronul Brutăriei Dana din Iași, Teodor Popescu: „Eu fac pâine din făină, numai din făină de grâu”
Teodor Popescu a decis, împreună cu soția sa, să deschidă Brutăria Dana în anul 2000, pe bulevardul Poitiers, datorită faptului că în acea perioadă, în zonă, nu exista o astfel de afacere. De atunci, locația funcționează în fiecare zi.
„Brutăria este deschisă din anul 2000. Am cumpărat locația și am lucrat la ea pentru a deschide brutăria. M-am gândit că e bine să deschidem o brutărie micuță de cartier, pentru că asta lipsea, atunci, în zonă. Înainte de brutăria mea, aici a fost un magazin de metalochimice, de astea de vase, eu am cumpărat spațiul și am zis să-i fac o destinație – și ce destinație i-am făcut! –, am cumpărat un cuptor, tot ce trebuie pentru brutărie, și am încercat, am prins aripi. Eu fac pâine din făină, numai din făină de grâu. Eu, de exemplu, pâinea neagră o fac din grâu întreg, pâinea albă o fac din făina 650. Eu lucrez doar cu cei de la Pambac Bacău. Ei îmi trimit făină normală, iar eu respect rețeta, cu drojdie, cu apă, cu sare, cu probleme, cu răbdare, așa cum se face. Pâinea nu se face să se dea peste cap, ea are niște probleme din astea ca omul să fie mulțumit. Se mai întâmplă câteodată, mai există câte o situație din asta când nu iese cum trebuie, dar e trecătoare. Eu mă ocup numai de administrare, dar am specialiști. La mine lucrează oameni de 20 de ani în brutărie. Ei știu să facă pâine, știu să modeleze, știu să facă de toate, mai intervin și eu, că nu sunt chiar naiv să nu știu cum se face pâinea. Știu ce să le cer, dar îi las pe ei. Franzela, pâinea neagră și covrigii sunt cele mai cumpărate produse. Se mai cumpără specialități, turte de casă, margarete (n.r. – un tip de pâine sub formă de floare), colaci”, a spus Teodor Popescu, administrator la Brutăria Dana.
Patronul brutăriei a specificat și faptul că nu mai deține alte locații în Iași și este singura de care se ocupă.
„La mine treaba este simplă, eu vând numai aici, nu vând în altă parte, nu fac distribuție, nu fac nimic, totul este local, eu sunt mititel așa. Eu lucrez cu cuptor pe vatră italian. La mine, cuptorul coace și pe gaz, și pe lemne, dacă cumva se întrerupe gazul, dau drumul pe lemne, după aia am cuptor pentru covrigi, pentru patiserie, tot ce trebuie, utilaje pentru orice. Nu iau comenzi. Mai vine câte o doamnă că vrea să-i fac 10-20 de covrigi, dar eu fac doar pentru pomeniri. La mine, cine lucrează azi, mâine e liber, se lucrează numai ziua, la ora 06:30 suntem prezenți la serviciu. Totul se face pe loc și se vinde în ziua respectivă. Dacă e nevoie, facem, dacă nu e nevoie, nu facem, nu preparăm pâine în prostie ca să o aruncăm. Vindem 1.500 – 2.000 de produse pe zi, pentru că pâinea mea nu e scumpă. Am zis că o mai scumpesc, dar am lăsat-o așa, ținând cont că e un cartier mai sărac aici, am zis că vine omul și cumpără o pâine caldă”, a adăugat Teodor Popescu, administrator la Brutăria Dana.
Teodor Popescu: „A fost greu, nu am avut bani, am avut numai credite pe la bănci”
După aproape 25 de ani, Teodor Popescu, managerul brutăriei, declară că nu a fost totul ușor. Acesta a fost plin de datorii, iar primii 10 ani de activitate au fost foarte grei. Avea nevoie de utilaje speciale, iar acest fapt l-a adus în pragul disperării, cu toate acestea, a reușit să facă față greutăților și în prezent Brutăria Dana este apreciată în rândul ieșenilor, urmând ca în timp să fie moștenită de fiica acestuia.
„Eu am 82 de ani și soția are 80 de ani. Am doi copii, un băiat și o fată, băiatul e profesor la Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» și fata lucrează la mine la brutărie. Daniela, mâna mea dreaptă la brutărie. Brutăria îi va rămâne ei, tot ce este acolo va moșteni. A fost greu, nu am avut bani, am avut numai credite de la bănci, de la cutare, m-am mai lipit și eu cu câte una, câte alta, am avut și datorii, m-a ajutat Dumnezeu de le-am rezolvat. Am fost salariat și nevasta mea la fel, cu pensia ne-am descurcat și ne descurcăm să trăim, nu trăiesc din brutărie. Am lucrat ca tehnician mecanic, soția în finanțe, deci ne descurcăm, nu avem salar, avem o pensie, trăim normal, nu suntem nici săraci, nici bogați. Brutăria merge în continuare, avem clienți fideli, eu fac pâine îngrijită, dar am avut și o perioadă grea. Până acum 10 ani, pentru că am avut datorii multe, nu știam cum să le rezolv, ca orice om la început, dar eu m-am ținut și am zis că trebuie să le rezolv, și așa am și făcut. Nu suntem niște oameni cheltuitori, ne-am văzut de treaba noastră, am muncit din greu și s-a întâmplat să ne meargă”, a adăugat Teodor Popescu, administrator la Brutăria Dana.
Fie că este vorba de pâine, de chiflele pufoase sau de delicioasele produse de patiserie, fiecare produs de la Brutăria Dana spune povestea unei munci și a dragostei pentru brutărie.
O pâine excelentă, nu se întărește, nu se fărâmițează. Bravo lor .
Dl Popescu e un manager de excepție și nu se putea altfel el fiind fostul președinte a celebrei echipe de handbal masculin MECON Iași care avea în componență a pe Stanciu ,Zepciuc, Gheorghiu,Chitoroagă etc magicienii cum li se spunea.
Omul sfințește locul !
aaaaaaaaa serios? faceau spectacol baietii..mereu sala era plina la meciurile lor..ei au inventat aerienele….ce vremuri…..
da , o echipă minunată cu jucători excepționali, inimoși … Stanciu ajunsese în națională !
Cei de la Mecon îi sponsorizau , Romică Porumb era directorul general și îl avea consilier pe Nelu Pavel zis Nelu Bisnis cel care a avut prin 86 primul video în Iași !
interesant. f rar frecventez acea zona, eu stau in galata, dar tot timpul cand trec pe acolo, vad acea locatie, brutaria Dana, e chiar langa Jamdarmerie, nu am luat niciodata, dar chiar m-au facut curios, cu prima ocazie cand am drum pe acolo, iau si eu doua paini si niste covrigi sa vad si eu cum e la gust.
Un articol frumos. Bravo lor ca inca la varsta asta se lupta sa munceasca printre toti balaurii de la autoritati. Respectabil ce fac. Frumos ar fi cum au italienii tot felul de brutarii si patesirii sa le duca din data in fiu sute de ani. Daca fiecare ar face/produce cate ceva am trai mai linistiti dar nah…vremurile nu mai permit sa mai faci ce vrei tu ca trebuie sa te aliniezi la trenduri, noi legi si conditii cat mai aprige
Ba bucur pentru ei dar au avut norocul sa inceapa in 2000 cand erau alte conditii.
Daca ar fi sa-si deschida acum o noua bruterie si sa inceapa de la zero, nu ar reusi.
Deci hai sa nu-i laudam mai mult decat merita.
Trebuiau sa apara si astfel de comentarii rautacioase. Stimabile „sa nu exageram”! Pe asta ai sa o retii! Afaceri au fost facute si au sa se mai faca pana inchide ultimul bec de pe planeta. Oamenii devin din ce in ce mai evoluati cat si nevoile acestora, respectiv cerintele lor. Daca tu nu ai reusit, sau nu ai vrut sa reusesti, este doar problema evolutiei tale in raport cu nevoile si regulile societatii actuale, sau, probabil, esti un personaj care doar asteapta sa i se faca, sa i se dea totul gratuit ca el a fost lasat suveranist pe aceasta planeta. Nimic nu este mai simplu decat sa fii hater de profesie si asta…asa ca sa te miste putin, chiar de poti considera antreprenor ca doar deh…hate-ul, doar tu il produci ! Mars ma la munca si fii util societatii !
👍
intermediara este la loc de cinste,coajă crocantă și miez moale ! să le dea dumnezeu sănătate patronilor !
Dovada că nu-ți trebuie “educație financiară” ca să faci bani, așa cum tot o dau unii în ziua de azi. Spune unul ceva, ca mai apoi să repete toți cei care frecventează social media. 🙄
În viață ori sunt oameni care sunt capabil să-și folosească singuri creierul, ori sunt alții care nu-s capabili de nimic, de-asta plătesc escroci pentru “cursuri”. Cursuri care nu spun nimic nou.
Găsești totul pe Google.
Ca cei doi octogenari mai sunt mulți. Trebuie să muncești. Cu cât muncești mai mult, cu atât devii mai norocos.
Am cumpărat de multe ori pâine de acolo, foarte buna, deosebita, de prin 2002.
E o realizare să reziste pe piață atâta timp și cred că nu a fost ușor plătind rate la credite, salarii, taxe la stat.
Foarte frumos că afacerea rămâne în familie.Respect pentru astfel de oameni și pentru astfel de afaceri curate!👏