DOCUMENTE EXCLUSIVE! Caz cutremurător, din vremea Foametei 1946-1947, la Iași! Zeci de copii și de săraci au fost salvați de la moarte!”Plânsetele lor de foame răsunau de dimineața până seara”- FOTO

În urmă cu peste 70 de ani, Iașul a fost zguduit de evenimente teribile care au dus la moartea a mii de oameni! În baza unor documente exclusive, istoricul și profesorul Ștefan Plugaru, absolvent al Facultății de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” – UAIC din Iași, scoate în prim-plan un caz cutremurător, din vremea Foametei 1946-1947, de la Iași! Acesta oferă detalii despre o misiune de salvare de la moarte a zeci de copii și de oameni nevoiași. Totul se petrecea la doar câțiva kilometri de orașul Iași, la Căminul de orfani și săraci din comuna Răducăneni. Cele rememorate, cu ajutorul documentelor și a mărturiilor istorice, fac ca actuala pandemie de COVID-19 să pălească în fața chinurilor, lipsurilor și situațiilor pe viață și pe moarte ale ieșenilor de după Al Doilea Război Mondial și de la începutul instaurării Regimului comunist în România

După Al Doilea Război Mondial, Iașul, zona Moldovei și întreaga Românie au fost zguduite de evenimente teribile care au dus la moartea a mii și mii de oameni! Având la bază documente și detalii, oferite în exclusivitate reporterilor Cotidianului BUNa ZIUA IAȘI (BZI), istoricul și profesorul Ștefan Plugaru, absolvent al Facultății de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași, scoate în prim-plan un caz cutremurător, din vremea Foametei 1946-1947, de la Iași. Totul are la bază cercetări în documente din fondul Comitetul Județean al Apărării Patriotice Falciu, aflate la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Vaslui

Stirile PROTV

LIVE TEXT Alegeri prezidențiale 2024, turul 1 - prezență, declarații. MAI: Nu au fost înregistrate incidente grave

RomaniaTV

EXIT POLL PREZIDENŢIALE 2024. Avem cifrele de la ora 12.00, surpriză TOTALĂ, doar unele sondaje au anticipat această finală

Despre cazul cutremurător, din vremea Foametei 1946-1947, la Iași! Detalii legate de cum au fost salvați de la moarte zeci de copii și de săraci

Întreaga rememorare este intitulată, sugestiv, „Comuna Răducăneni în vremea foametei (1946-1947): Căminul de copii orfani și săraci”. Aici, cercetătorul arată că, Al Doilea Război Mondial în care a fost implicată țara, jafurile Armatei Sovietice, dările și taxele ce trebuiau plătite pentru a se achita despăgubirile de război ale României către Uniunea Sovietică, seceta cumplită din anii 1945-1946 și compromiterea recoltelor agricole au afectat cumplit starea materială, dar mai ales alimentară a locuitorilor din partea de sud-est a actualului județ Iași, cuprinsă în aceea vreme în fostul județ Fălciu.

„Viața oamenilor din târgul Raducănenilor a fost marcată pentru timpul la care ne referim și de existența unor tensiuni interetnice între români și evrei, care au degenerat în manifestări antisemite, conflicte între autoritățile locale și o parte a sătenilor nemulțumiți de aplicarea Reformei agrare, dar și de distribuirea ajutoarelor în cereale oferite de guvernul procomunist condus de dr. Petru Groza”, arată prof. Ștefan Plugaru.

Cumplita vreme a Foametei 1946-1947, la Iași! În vara anului 1946, zona Raducănenilor era complet înfometată

Pe firul acestei documentări, istoricul (acesta predă la Școala Gimnazială nr.1 Stănilești – Vaslui – n.r.) arată că în vara anului 1946, zona Raducănenilor era complet înfometată. Culturile de grâu, secară, orz și ovăz fuseseră distruse de secetă, la fel și cele de porumb, floarea-soarelui, cartofi, fasole, legume și zarzavaturi.

„Din cauza uscării pășunilor și absenței nutrețului, vitele erau vândute la prețuri derizorii către samsari: 5-600.000 lei – o vacă, 2.000.000 – o pereche de boi, la acele vremuri. „În absența alimentelor, sărmanii satelor începuseră să se hrănească cu buruienile câmpului, papura bălților, ghinda pădurilor. Daca adulții mai puteau îndura lipsurile alimentare, mâncând o dată pe zi, sau la două zile, situația era cumplită pentru copii, tot mai afectați de malnutriția care genera diferite boli, alterând starea de sănătate a acestora și punându-le viața în pericol de moarte.

„Plânsetele de foame ale acestora răsunau de dimineața până seara în urechile părinților; unii dintre ei, din disperare, le-au dat copiilor să bea rachiu, spre a le amăgi foamea și a-i face să adoarmă”

Mai departe, descrierile sunt de-a dreptul cutremurătoare și sfâșietoare. Astfel, într-o stare deplorabilă se aflau copiii orfani (și nu erau puțini, în vremea războiului, rata natalității având o creștere însemnată!), ai căror tați muriseră pe fronturile celui de-Al Doilea Război Mondial, și cărora mamele văduve nu le puteau asigura hrana necesară.

„Pentru aceștia, Apărarea Patriotică, organizație-satelit a Partidului Comunist din România, prezentă printr-o subsecție la nivelul plății Răducăneni, a organizat un cămin de zi sezonier pentru copiii orfani și săraci cu vârste de până la 14 ani în Târgul Răducăneni. Scopul era dublu, vizând atât rațiuni umanitare, dar și un cinic calcul politic: pe lângă ajutorul oferit celor aflați în nevoie, în urma căruia activiștii din Apărarea Patriotică erau priviți cu încredere și simpatie de către populație, aceștia duceau munca de lămurire cu sătenii referitor la acțiunile și realizările (sic!) Guvernului Petru Groza, promovau Partidul Comunist, pentru care căutau susținere populară în perspectiva alegerilor parlamentare ce urmau să se desfășoare în 19 noiembrie 1946”, mai punctează Ștefan Plugaru.

Gestul superb de mărinimie a învățătoarei Larisa Ionescu! A dus o luptă, singură, și cu multe greutăți, deoarece nu a fost ajutată absolut deloc de „doamnele” din localitate

În acest context, Pentru deschiderea căminului era nevoie însă de fonduri, și cum filiala nu era finanțată de la centru, banii necesari au fost colectați prin organizarea în ziua de 23 iunie 1946 a unui festival, urmat de un bal la care au participat contra plată „oamenii de bine” din comunitate.

„Căminul de zi a fost instalat și deschis începând cu ziua de 15 iulie, în clădirea Școlii primare din Răducăneni, în prezența avocatului Roban din partea Regionalei Iași și a doctorului Alexandru Catanchin, președintele organizației Apărarea Patriotică din Huși.

Instituția s-a aflat sub conducerea învățătoarei Larisa Ionescu, care se ocupa de hrănirea, îngrijirea celor 25 de copii (cifra inițială era de 20 copii), cât și de educația acestora. Învățătoarea Ionescu «a pus foarte mult suflet pentru bunul mers al căminului, luptându-se singură cu multe greutăți, deoarece nu a fost ajutată absolut deloc de doamnele din localitate», după cum se arată într-un raport de activitate al Apărarii Patriotice județene”, evizențiază Plugaru.

Absență a veselei și a tacâmurilor din metal, a paturilor și a lenjeriei, copiii dormind direct pe rogojini din papură

Între lipsurile menționate, în acest caz, sunt absența veselei și a tacâmurilor din metal, a paturilor și a lenjeriei, copiii dormind direct pe rogojini din papură. Aprovizionarea cu alimente a căminului era efectuată de avocatul Gheorghe Botea, președinte al Comitetului Apărarea Patriotică din plasa Răducăneni, și Mihai Ionescu, cel mai probabil soțul învățătoarei.

„Paradoxal, deși din comitetul menționat făceau parte 25 de persoane, inclusiv autorități publice locale, preoți, învățători, conducătoarea grădiniței de copii, medici, aceștia nu s-au implicat, nu au sprijinit-o defel pe învățătoarea Ionescu. Cu toate acestea, căminul și-a desfășurat activitatea în bune condiții, copiii înscriși primind hrană suficientă de trei ori pe zi, inclusiv o gustare. Activitatea căminului era dată ca un exemplu de urmat pentru toate celelalte cămine înființate la aceea vreme în județul Fălciu. După cum indică datele avute, copilul cu vârsta cea mai mică avea 2 ani (Ifrim Maria), iar cei mai mari –10 ani. Întâlnim și câte doi copii ce provin din aceeași familie.

Între orfani s-a aflat și un copil abandonat de ambii părinți”, conchide istoricul Ștefan Plugaru. Căminul și-a desfășurat activitatea până în data de 15 septembrie 1946, când a fost închis, odată cu deschiderea anului școlar. Minorii orfani au fost preluați de către Comitetul pentru Ajutorarea Regiunilor Secetoase (CARS) din comună, iar din ianuarie 1947 mulți dintre ei au fost evacuați în regiunile excedentare ale țării, unde au fost plasați în familii care le-au purtat de grijă până în toamna anului 1947, când odată cu depășirea penuriei alimentare s-au putut reîntoarce în familiile lor. Desigur, e un caz rar și fericit. Alte sute de copii nu au avut aceeași soartă.