Din om al străzii a ajuns să aibă un loc de muncă și un acoperiș deasupra capului. Cătălin Stănescu, din comuna ieșeană Ciurea, a crescut la centrul de plasament din comuna Hălăucești, județul Iași. După ce a devenit major și a fost nevoit să părăsească centrul, a trăit timp de 7 ani pe străzi. Viața lui nu a rămas așa, acum trăiește ca un om normal
Cătălin Stănescu are 50 de ani și s-a născut în comuna ieșeană Ciurea. Din primele zile de viață a fost dus de bunicul său la casa de copii, unde a locuit până la vârsta de 19 ani. Viața lui a fost grea, cu multe încercări, dar niciodată nu a vrut să se întoarcă acasă, acolo unde erau cei 5 frați și mama, pentru că tatăl lui a decedat. Cătălin provine dintr-o familie numeroasă, dar pe părinți și pe frați nu i-a cunoscut. El este singurul care a fost părăsit, frații lui au crescut acasă alături de familie. Chiar dacă pe tatăl său nu l-a cunoscut niciodată, nu este supărat pe el că l-a părăsit.
Pe mamă a cunoscut-o, ea trăiește, și chiar dacă nu țin legătura, nu este supărat pe ea și îi mulțumește că a avut ocazia să crească altfel și să aibă o altă perspectivă despre viață. Cătălin Stănescu spune că nu s-ar fi putut adapta la stilul de viață din comunitatea Ciurea. Când a devenit major și a trebuit să părăsească casa de copii, a trăit șocul vieții. Totul s-a schimbat, a fost nevoit să își ia viața în piept.
Lucrează alături de cei care i-au salvat viața și ajută la rândul lui alți oameni
După viața grea trăită pe străzi, când dormea sub cerul liber, lucrurile s-au schimbat în bine pentru Cătălin. Dintotdeauna a visat la o viață mai bună. În prezent, lucrează alături de cei care l-au ajutat în cea mai grea perioadă. Voluntarii de la Armata Salvării l-au întâlnit pe Cătălin la Centrul de zi „C.A. Rosetti”. A plecat din centru alături de Armata Salvării ca voluntar, în urmă cu 4 ani. În prezent este angajat la spălătoria socială din Tătărași care aparține celor de la Armata Salvării. Cătălin este omul de bază acolo și este bucuros că are un salariu și își permite să trăiască ca un om normal. Din omul care a avut nevoie de ajutor a devenit el cel care îi ajută pe oamenii străzii.
„În 2018 am părăsit adăpostul și am ajuns alături de Armata Salvării, mulțumită lor mi s-a schimbat viața total. Când am părăsit pentru prima dată casa de copii am trăit cel mai mare șoc. Când m-am văzut singur în stradă, la 21 de ani, nu am crezut că voi mai avea vreodată o viață normală. Am fost un om cu care nu te puteai înțelege, consumam alcool, fumam și toate astea pentru că altfel nu rezistai la viața de pe străzi. La un moment dat am lovit un polițist, am fost un om rău! Acum sunt schimbat, sunt un alt om! Acum îmi permit să locuiesc ca un om normal, stau în chirie într-un apartament în Bularga”, a spus Cătălin Stănescu, angajat al Armatei Salvării.
A făcut Armata, dar a ajuns pe străzi
După ce a părăsit casa de copii, la vârsta de 19 ani, Cătălin Stănescu a fost înrolat în Armată. Când s-a întors din armată, a primit un loc de muncă în construcții în Galați, dar nu s-a adaptat. Cătălin s-a reîntors în Iași și acela a fost momentul zero al vieții lui de om al străzii. Viața pe stradă a fost foarte grea pentru tânărul Cătălin, care a dormit sub cerul liber sau în scări de bloc, de unde era fugărit și bătut de poliție. Cel mai greu i-a fost să supraviețuiască pe străzi iarna.
„Am ajuns în plasament din fașă, bunicul meu m-a dus. Am făcut școala la Hălăucești și la Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții. Am primit de la liceu un contract de muncă în Galați, dar nu s-au mai respectat contractele și ne-au fugărit de acolo. După această întâmplare am ajuns în stradă la vârsta de 21 de ani, unde am rămas timp de 7 ani. M-am întors în Iași fără un leu și nu știam ce o să fac, unde o să dorm și ce o să mănânc.
Timp de 7 ani am dormit în scări de bloc, unde oamenii aruncau cu apă rece pe noi să ne fugărească. Viața pe străzi a fost foarte grea, eram bătuți de polițiști și fugeam din bloc în bloc. Nu am mâncat niciodată din tomberoane, dar mâncam foarte rar, când primeam de la fundații. După acești 7 ani am ajuns în centrul „Rosetti”, unde am stat până la vârsta de 46 de ani”, a precizat Cătălin Stănescu, angajat la spălătoria socială a Armatei Salvării.
Cătălin are acum familia lui
În perioada cât a locuit în Centrul de zi „C.A. Rosetti” a cunoscut-o și pe soția lui, cu care are și o fată. Cătălin nu a cunoscut niciodată căldura părintească, iar după ce a devenit și el părinte, a vrut să ofere copilului tot ce este mai bun. Chiar dacă nu avea o situație financiară bună, iar soția lui a trăit timp de un an într-un centru împreună cu fetița, imediat ce a putut, a fost alături de familia lui. În prezent este și bunic.
„Pe doamna mea am cunoscut-o tot în centrul «Rosetti». Avem împreună o fată de 21 de ani, pe care o cheamă Mihaela, este măritată și are doi copii. Țin legătura cu fata mea, suntem apropiați și merg permanent la ei acasă să îmi văd nepoții”, a mai spus Cătălin Stănescu, angajat la spălătoria socială a Armatei Salvării.