Diferența dintre porumbelul sălbatic și cel domestic. Curiozități despre aceste păsări

Știind informațiile despre cele două specii, sunt foarte ușor de deosebit. Atât porumbelul sălbatic, cât și cel domesticit se regăsește pe teritoriul întregii țări.

Diferența dintre porumbelul sălbatic și cel domestic

Datorită modului de viață, comportamentul celor două specii diferă foarte mult. Porumbeii sălbatici își păstrează pe deplin instinctul de supraviețuire, datorită faptului că trăiesc în sălbăticie. Ei sunt puternici în ceea ce privește supraviețuirea și ruinarea.

Stirile PROTV

Doi tineri căsătoriți de doar două luni și-au găsit sfârșitul pe „Drumul morții”. Tragedia a fost filmată | VIDEO

RomaniaTV

Gabriela Cristea, desfiinţată de fani după ce a apărut la plajă în Mamaia. „Miss Piggy e trudită rău!” FOTO

Porumbeii domesticiți sunt folosiți în mai multe scopuri. De exemplu, porumbeii de carne sunt folosiți pentru a fi crescuți și consumați. Porumbeii ornamentali sunt folosiți pentru performanță, de tipul concursurilor și spectacolelor, iar mesageri pentru livrarea scrisorilor.

14:51, 20 Aug 2024

FOTOCuriozități despre oaia domestică. Una dintre primele specii domesticite de om

10:57, 05 Aug 2024

FOTOTipuri de adăpători de păsări. Cum ai grijă de păsările tale

Diferența celor două specii stă și în marcaj. Porumbeii sălbatici nu prezintă niciun semn nefiresc, în schimb cei domestici au semne artificiale precum inele la gleznă.

Dacă porumbeii domestici mănâncă hrana dată de oameni, cei sălbatici se hrănesc cu ce găsesc în natură. Dieta lor este asemănătoare cu cea a găinilor, cum ar fi porumb, porumb, porumb, cereale fierte, hrană pentru păsări, hrană pentru pui și nisip (pentru a ajuta digestia).

Hrana porumbeilor în principal alimente vegetale, indiferent dacă este porumbel sălbatic sau porumbel domestic, sunt în principal alimente vegetale, în principal porumb, grâu, fasole, cereale, în general nu mănâncă insecte și alte tipuri de carne.

Curiozități despre porumbei

Porumbeii au zborul foarte lin și ușor datorită faptului că oasele lor sunt pline de aer. De asemenea, pot zbura cu 70 km la oră și pot parcurge într-o zi peste 900 de km.

Acestea sunt singurele păsări care „aspiră” apa de băut și nu trebuie să-și dea capul pe spate pentru a o înghiți. Totodată, sunt printre puținele vietăți care își pot recunoaște reflexia în apă.

Au o memorie vizuală foarte bună, putând fi capabili să recunoască culorile și să vadă lumina ultraviolet. Astfel, ei recunosc locurile unde au fost chiar și cu câțiva ani în urmă.

În sălbăticie, trăiesc 10 ani, însă domesticiți pot trăi chiar și până la 25 de ani. Aceștia au fost domesticiți acum 5.000 de ani în scop ornamental sau pentru a trimite mesaje. De altfel, aceștia sunt folosiți în misiunile de salvare de pe mări și oceane, fiind antrenati să localizeze vestele roșii sau portocalii ale naufragiaților.

Porumbelul voiajor are un foarte bun simț al orientării. Acesta se poate întoarce de unde a plecat, chiar și de la 2.000 de km distanță. Cel mai faimos porumbel voiajor a fost soldatul Cher Ami care, în timpul primului război mondial, a salvat viețile a 200 de oameni, cu prețul unui ochi și al unui picior, piciorul fiindu-i apoi înlocuit cu o proteză de lemn. Porumbelul a fost medaliat pentru eroism în serviciu, iar corpul lui se află și acum la Muzeul de Istorie din Washington.

Puii de porumbel se hrănesc cu lapte de la ambii părinți, laptele fiind similar cu cel produs de mamifere. Ouăle, de asemenea, sunt clocite atât de femelă, cât și de mascul. Aceștia sunt monogami și nu își schimbă partenerul pe durata întregii vieți. Astfel, ritualul lor de „pețit” i-a transformat, în timp, în simbol al dragostei.

În Antichitate, porumbeii sălbatici au început să fie asociați cu templele diferitelor zeități, în mod special al Afroditei.