Devin bunurile comune după 5 ani de concubinaj? În ce situații se împart proprietățile

Una dintre cele mai discutate probleme juridice este dacă devin bunurile comune după 5 ani de concubinaj. Această dilemă atrage atenția celor implicați într-o relație de concubinaj și ridică semne de întrebare privind protecția juridică a celor ce trăiesc împreună fără a fi căsătoriți.

În timp ce mulți se întreabă dacă această durată de conviețuire generează un regim de bunuri comun, este important să analizăm legislația, în special prevederile din Codul Civil, pentru a stabili care sunt consecințele juridice ale unui concubinaj îndelungat.

RomaniaTV

E groasă! Ministrul Finanţelor anunţă că nu sunt bani de plata pensiilor şi salariilor

Observatornews.ro

Copac, prăbuşit peste maşina unei şoferiţe. Are CASCO, însă i-ar putea fi refuzată despăgubirea

Devin bunurile comune după 5 ani de concubinaj

Din punct de vedere legal, concubinajul nu beneficiază, în mod automat, de regimul de comunitate legal impus căsătoriei. Codul Civil din România stabilește clar că regimul de bunuri comun se aplică în cazul căsătoriei, iar pentru concubinaj nu există o prevedere legală explicită care să transfere automat proprietatea individuală în proprietate comună după un anumit interval de timp, cum ar fi 5 ani de conviețuire. De asemenea, este important să știi ce acte sunt necesare pentru a deschide succesiunea.

Cu toate acestea, instanțele de judecată recunosc că, în anumite situații, partea care a contribuit semnificativ la achiziția sau întreținerea unui bun poate solicita o recalculare a situației juridice a bunului. De exemplu, dacă unul dintre parteneri a investit constant resurse financiare, timp și efort pentru îmbunătățirea sau achiziția unei proprietăți, instanța poate lua în considerare aceste contribuții în procesul de împărțire a bunurilor, chiar dacă relația nu este oficială. Această apreciere subiectivă nu se traduce, însă, într-o regulă generală conform căreia toate bunurile dobândite în timpul concubinajului devin comune după 5 ani.

De cele mai multe ori, situația unui concubinaj este reglementată prin acorduri private între parteneri, iar bunurile rămân, din punct de vedere legal, proprietate individuală, cu excepția cazurilor în care se dovedește o contribuție comună intenționată. Practic, termenul de 5 ani nu produce efecte automate asupra regimului de proprietate, ci contribuie la argumentarea în instanță a unei situații de colaborare și contribuție reală din partea ambilor parteneri. Astfel, în lipsa unui contract de conviețuire care să reglementeze în mod expres modul de administrare a bunurilor, legea nu recunoaște automat bunurile comune doar pe baza duratei de concubinaj.

Rezumând, deși unii consideră că o perioadă îndelungată de conviețuire ar trebui să conducă la o împărțire egală a bunurilor, realitatea este că legislația românească nu prevede acest mecanism în mod explicit. Drepturile și obligațiile pot fi clarificate doar prin acorduri între părți sau, în caz de litigiu, prin deciziile instanțelor de judecată care analizează fiecare situație individuală. La fel de important este să cunoști cum se realizează succesiunea și ce pași trebuie urmați în timpul procesului.

În ce situații se împarte averea

În contrast cu ideea unui efect automat al concubinajului de lungă durată, regimul bunurilor în relațiile de concubinaj se consolidează doar în anumite condiții demonstrabile. Bunurile pot fi considerate comune în momentul în care există o contribuție deliberată și documentată din partea ambilor parteneri în achiziția sau întreținerea unui bun. Această recunoaștere se bazează pe principiul echității și se aplică în special atunci când se poate demonstra o intenție comună, chiar dacă nu a fost formalizată printr-un contract de conviețuire.

De exemplu, dacă ambii parteneri contribuie la plata ratei unui credit ipotecar, la achiziția mobilierului sau la renovarea unei proprietăți, aceste bunuri pot, ulterior, fi revendicate în instanță ca fiind dobândite în comun. Practic, momentul în care bunurile devin comune nu este determinat exclusiv de durata relației, ci de demonstrarea efectivă a unui efort și a unei contribuții financiare comune. În situațiile litigioase, instanțele pot evalua probele prezentate, cum ar fi documente bancare, chitanțe, contracte sau alte dovezi care atestă implicarea ambilor parteneri.

În plus, se poate lua în considerare și acordul verbal sau tacit dintre parteneri, privind modalitatea de administrare a bunurilor. Chiar dacă aceste acorduri nu sunt formalizate legal, ele pot juca un rol important în soluționarea eventualelor dispute prin interpretarea circumstanțelor și a contribuțiilor aduse de fiecare parte. În cazul unui conflict, instanța de judecată va analiza contextul relației și va decide dacă, prin comportamentul părților, bunurile respective pot fi considerate ca dobândite de comun acord.

Mai mult decât atât, unele interpretări juridice recente au încercat să extindă protecția celor ce trăiesc în concubinaj, acordând o mai mare pondere contribuției individuale la bunurile comune. Totuși, aceste interpretări rămân la latitudinea instanțelor și nu reprezintă o regulă de drept obiectivă. În lipsa unei reglementări specifice, recunoașterea bunurilor comune se face, în esență, pe baza evaluării concrete a tuturor elementelor de fapt și a dovezilor prezentate.

Din punct de vedere practic, momentul în care bunurile devin comune este influențat de probele privind aportul material și de voința manifestată de parteneri. În cazul în care există un litigiu, judecătorul va decide asupra modalității de împărțire în funcție de contribuțiile dovedite, fără să se considere că un anumit număr de ani de conviețuire impune în mod automat împărțirea în comun. Astfel, realitatea juridică impune o analiză detaliată, unde faptele și probele specifice fiecărui caz devin elementul decisiv. Deși percepția populară poate sugera că, după 5 ani de concubinaj, bunurile devin comune, legislația din România nu prevede un astfel de mecanism.