Un studiu recent a stârnit un val de uimire în rândul istoricilor și pasionaților de Egipt Antic. Cercetătorii francezi propun o teorie fascinantă care rescrie complet modul în care s-ar fi ridicat piramida în trepte a faraonului Djoser. Potrivit descoperirilor, egiptenii ar fi folosit un sistem hidraulic revoluționar, cu mult înaintea vremurilor, pentru a transporta și așeza blocurile uriașe de piatră.
Piramida lui Djoser – prima „minune inginerească” a omenirii?
Piramida în trepte a lui Djoser, care se înalță până la 62 de metri, este considerată cea mai veche clădire monumentală din piatră din Egipt. Construită în timpul celei de-a treia dinastii, pe platoul Saqqara, această capodoperă ar fi fost centrul unui uriaș complex funerar, iar noua teorie sugerează că inginerii egipteni aveau cunoștințe mult mai avansate decât am fi putut crede.
Cercetările conduse de Dr. Xavier Landreau și echipa sa au scos la iveală indicii puternice despre existența unui mecanism hidraulic sofisticat. Folosind imagini radar prin satelit, cercetătorii au identificat structuri care seamănă cu un sistem de baraje și bazine de acumulare – toate amplasate strategic în jurul piramidei.
Conform teoriei, apa era folosită pentru a „pluti” blocurile grele în sus, printr-un sistem interior, ceea ce i-a determinat pe autori să numească metoda folosită „Metoda Vulcanului” – o tehnică ingenioasă de ridicare bazată pe presiunea apei și controlul fluxului hidraulic.
Dovezi uluitoare. Baraje și canale de apă ascunse sub necropola Saqqara
Una dintre cele mai mari surprize ale studiului este descoperirea unei incinte din piatră – Gisr el-Mudir – care ar fi funcționat ca un baraj de reținere a apei. Acest baraj natural ar fi fost esențial pentru controlarea fluxului de apă din perioada inundațiilor, permițând mutarea și ridicarea blocurilor masive fără unelte moderne.
Cercetătorii au mai identificat un șanț uscat cu compartimente succesive, tăiat în stâncă, care ar fi avut rolul de a purifica și direcționa apa necesară întregului proces de construcție. Această teorie se leagă de o realitate istorică surprinzătoare: în timpul construirii piramidei lui Djoser, Egiptul trecea prin faza finală a „Saharei verzi”, o perioadă cu vegetație abundentă și resurse de apă din belșug. Cursuri de apă precum Abusir Wadi ar fi alimentat rețeaua hidraulică cu debit constant, transformând deșertul de azi într-un teritoriu fertil, propice marilor construcții.
O ipoteză care poate schimba tot ce știm despre Egiptul Antic
Dacă teoria „metodei vulcanului” se dovedește a fi corectă, am putea asista la o revoluție în înțelegerea istoriei ingineriei. Ar însemna că egiptenii aveau cunoștințe avansate de hidraulică cu mii de ani înainte ca aceste concepte să fie documentate în civilizații ulterioare.
Cercetătorii subliniază, însă, că este nevoie de mai multe investigații la fața locului pentru a confirma toate aceste descoperiri. Reconstituirea fluxului de apă din acea epocă și analiza structurilor din jurul piramidei ar putea aduce în sfârșit răspunsul la întrebarea care a fascinat omenirea de secole: Cum au construit egiptenii piramidele?
Doar o teorie. Pe ce se bazează concret nu s-a precizat absolut deloc. Astfel
de articol poate să scrie oricine!