Denumirile populare ale lunilor anului au o istorie fascinantă, fiind influențate de tradiții, obiceiuri și evenimente naturale ce au marcat evoluția calendarului de-a lungul secolelor.
Aceste denumiri au fost, în majoritatea cazurilor, create din observații ale fenomenelor legate de natură, activități agricole sau condiții climatice specifice fiecărei perioade a anului. În România, denumirile populare ale lunilor sunt, de obicei, foarte expresive și reflectă legătura strânsă a oamenilor cu natura.
Denumirile populare ale lunilor anului
Luna ianuarie este cunoscută în popor sub denumirea de „Gerar”. Denumirea de „ianuarie” este derivată din zeul roman Ianus, zeul începuturilor și al trecerii, simbolizând începutul unui nou ciclu. Aceasta este o lună rece, de iarnă, marcată prin zile scurte și nopți lungi, iar denumirea de „Gerar” provine, probabil, de la „gheață”, referindu-se la frigul intens al acestei perioade.
Februarie este denumită „Făurar”, un termen care face referire la meșteșugul fierarilor, care în această perioadă forjau unelte și arme. Este o lună intermediară, între iarnă și primăvară, și se caracterizează prin zile reci și vânturi puternice, dar și prin primele semne ale primăverii, ca topirea gheții.
Martie, luna în care primăvara începe oficial, poartă denumirea de „Mărțișor”, termen care provine de la obiceiul tradițional de a oferi un mic obiect decorativ, simbolizând renașterea naturii și începutul unui nou ciclu. De asemenea, „Mărțișor” este legat de sărbătoarea „Mărțișorului” din 1 martie, când românii celebrează venirea primăverii.
Aprilie este cunoscută în popor sub numele de „Prier”, cuvânt care provine din limba slavă și semnifică „primăvară”. În această lună, natura începe să înverzească, iar zilele devin mai lungi și mai călduroase. În agricultura tradițională, aprilie era o lună în care începeau lucrările de semănat.
Mai, o lună importantă pentru agricultură, este denumită „Florar”, deoarece reprezenta perioada în care florile încep să înflorească. Este o lună a abundenței și a creșterii, în care natura atinge apogeul frumuseții sale. Denumirea reflectă abundența florilor și a vegetației care se dezvoltă în această perioadă.
Iunie, o lună de vară, este cunoscută sub denumirea de „Cireșar”, datorită recoltei de cireșe, care sunt foarte abundente în această perioadă. Cireșele sunt un simbol al verii și al belșugului, iar denumirea sugerează legătura strânsă dintre om și natură.
Denumirile sunt foarte plastice
Iulie mai este numită și „Cuptor” datorită temperaturilor ridicate înregistrate, fiind mijlocul verii. Temperatura caldă și uscată de afară care te face să te simți ca într-un cuptor, i-au dat denumirea.
August mai este numită și „Gustar”. Această denumire vine de la recolta bogată a acestei luni, fiind perioada în care se coc multe fructe și legume, iar toate sunt din belșug.
Septembrie, luna recoltei, este cunoscută sub denumirea de „Răpciune”, un termen care semnifică „sfârșitul verii”. Este o lună importantă în agricultură, fiind marcată de recoltarea fructelor și legumelor.
Octombrie este „Brumărel”, un nume care provine de la fenomenul brumei care se formează la începutul toamnei, semn că zilele se răcesc și natura intră într-o perioadă de odihnă. Este luna în care frunzele încep să cadă și recoltele sunt în mare parte adunate.
Noiembrie, luna frigului, este denumită „Brumar” sau Noiemvrie”. În această perioadă, temperaturile scad, iar zilele devin mai scurte. Denumirea sugerează legătura cu bruma ce poate apărea frecvent în acest interval.
Decembrie mai poartă numele de „Undrea” sau „Andrea”. Numele popular este legat, de fapt, de Sfântul Andrei, chiar dacă acesta este sărbătorit la sfârșitul lui noiembrie.
Denumirile populare ale lunilor anului sunt strâns legate de tradițiile și ritmurile naturale, agricole și climatice care au influențat viața cotidiană a oamenilor de-a lungul secolelor.