Decizia tinerilor Ioana și Daniel de a se muta în satul Vânători, comuna Popricani, Iași, i-a șocat pe membrii familiei, dar și pe localnici. Ioana Ciobotaru povestește într-un nou episod de #PodcastBZI despre decizia de a locui la țară împreună cu iubitul danez. Au achiziționat o casă veche, din anii 40, din lut, au recondiționat-o și s-au mutat. Tânăra povestește despre experiențele din ultimii 3 ani și spune că nu s-ar mai întoarce niciodată la oraș. Împreună cu iubitul său încearcă să se hrănească sănătos, cu ce au în grădină. Ce avantaje și dezavantaje sunt în viața la țară aflați din noul episod de #PodcastBZI. Interviul poate fi urmărit AICI:
Ioana l-a cunoscut pe iubitul său când era în Danemarca.
„Eram studentă și acolo l-am întâlnit pe iubitul meu. Eu m-am mutat în orașul lui pentru master, ne-am plăcut și la scurt timp ne-am mutat împreună. Am stat 8 ani acolo, dar pe el l-am cunoscut după 4 ani de la mutarea mea în Danemarca. Gândul de a ne muta la țară, în România, a venit rapid pentru că eu îmi doream asta, iubitul meu era interesat de cultura noastră. El e interesat de culturile țărilor în general. În momentul de față, îl întreb eu mai multe de România. Pe noi ne interesează un stil de viață sănătos. Să facem mișcare, să stăm în aer liber, să mâncăm ce producem, iar astea puse cap la cap rezultă viața la țară”, povestește Ioana.
Ioana: „Casa am găsit-o foarte greu”
Cei doi tineri s-au întors în Iași și au început să caute casa visurilor lor.
„Eu voiam experiența când culegi un măr din copac, cu sapa încă nu îmi place, dar încă învăț. Eu am luat-o de la zero. Nu știam nimic despre case. Ne doream să locuim într-o casă de lut și să ne încălzim la sobă. Când ne-am cumpărat casa și am descoperit un perete căzut, l-am sunat pe bunicul și ne-a spus că există tencuială. Așa am învățat să facem tencuiala și ne-am apucat de treabă. Casa e veche, din 1946. A fost albastră, pentru că la vremea respectivă nu existau culori. Acum, suntem la moda galbenă. Casa am găsit-o foarte greu. Aveam pe listă totul scris cum voiam să fie: casa din structură de lemn, din chirpici. Voiam o suprafață mare, dar am renunțat și am ajuns la 1.000 de metri pătrați. Voiam casa în mijlocul terenului, să fie destul de întreținută. Casa pe care am găsit-o a fost întreținută. Fostul proprietar e vecinul nostru și a contat că a deschis zilnic geamul la casa noastră, să aerisească. Am căutat-o minim un an, mergeam în fiecare weekend să vedem trei case. Eram veniți din Danemarca în timpul pandemiei, deci a fost o provocare”, mai spune Ioana Ciobotaru.
Ioana: „Ne bucurăm de viața de la țară și de aerul curat”
Ieșeanca spune că a început să-i placă tot mai mult viața la țară și nu s-ar mai muta niciodată la oraș.
„Ne-am îndrăgostit de satul Vânători, unde sunt oameni faini, curați, muncitori. A rămas o zonă unde poți ajunge cu ușurință, o zonă frumoasă. Am găsit multe case acolo, dar aveam noroc de faptul că venea bunicul cu noi și ne ajuta, iar el ne spunea ce e bine și ce nu. Bunicul s-a mutat cu noi 3 luni și s-a apucat de treabă, să ne ajute, pentru că nu știam nimic. Am învățat multe de la el. Eu speram că în două săptămâni mă mut în noua casă din apartamentul închiriat. Nici acum n-am terminat, după 3 ani. Am renunțat repede la apartament și ne-am mutat la casă așa cum era. Acum 3 ani, când ne-am mutat, stăteam seara pe prispă, la un pahar cu vin sau o cană cu ceai și îl întrebam pe Daniel ce facem acum? Ne-am apucat să golim casa! Am lăsat multe lucruri care ne erau de folos, bibelouri, seturi de oale noi, de pahare, dar am aruncat și obiecte nefolositoare. Cel mai mare sfat pe care îl am, iar noi încă mai facem lucrul acesta, este pur și simplu să stai jos și să observi, să îți dai timp să vezi ce e în jurul tău și în grădina ta. Ce copaci cresc la vecini, ce model de încălzire au găsit vecinii, ce păsări cântă la tine în grădină, de unde răsare soarele, unde apune, cât de des plouă, ce se întâmplă când plouă. Dacă pământul e plat, apa rămâne acolo, dacă e înclinat, apa se duce la vale. Trebuie să experimentezi foarte mult. Acum, ne bucurăm de viața de la țară și de aerul curat”, mai spune Ioana.
Interviul integral poate fi urmărit pe YouTube, la secțiunea „PodcastBZI”.
Sute de interviuri, postate pe YouTube, la secțiunea „PodcastBZI”
Irina Acatrinei Sidor, producător de șofran, discută într-un nou episod de #PodcastBZI despre plantația cu cel mai scump condiment din lume, ce întrebuințări are șofranul, de ce îl consumă clienții, dar și despre situații reale prezentate de persoanele cu diverse afecțiuni, care s-au vindecat datorită șofranului. Irina a înființat exploatația mixtă împreună cu soțul său, cu culturi de șofran, lavandă, afine, mure, cireși și trandafiri după 13 ani de muncă în Irlanda. Despre decizia nebunească luată de cei doi tineri din Târgu Frumos puteți afla mai multe din interviul integral care poate fi urmărit AICI:
Bun asa, mai ales pentru copiii lor. Vor face scoala la tara ori vor fi chinuiti cu transportul la oras. Ma rog, ca sa mulgi vaca si „sa traiesti din ce produci” nu ai nevoie de cine stie ce scoala…
Miroase a woke, neomarxism si alte ideologii sulfuroase.
Casa a fost gasita foarte greu dar ce sa vezi proprietarul era tocmai vecinul lor.
Ma la-si cu prostiile unora si bagarea in seama.
P u l a nu o sugeti…. Handicapaților mintal, a dat țăranimea în voi, dar va faceți reclama pe baza ziarului
Asa SI din ce o sa traiti.?
SI trebuiau studii in Danemarca pentru locuit la tara ? Are vreun sens asta cu studii in Europa? Statia bani cheltuiți pt CA ATI pus botul la prostii.
Ce meserie ai fata ? Din ce traiesti?
Țiitoare , asta esti SI nu ti trebuiau studii Europene ..
Studii in Heuropa? Studii in ce?! 🤭
Acuma pe bune, la țară majoritatea au maxim 8 clase si posibil popa si primarul sa aibe maxim un liceu tehnologic.
Doamnă dragă, in istoria noastră cei cu studii in afară se numeau boieri,aveau moșie la țară dar NU trăiau in ea. Boierii cu studii in Westul Europei trăiau la Paris iar la țară trăiau doar argații/robii lor fără studii
(aka slujile).
Să fii țărancă nu e o mândrie: pregătire academică lipsă, te speli la balie
( lighean), umbli cu țărnâ intre dejete, ai glod sub unghii, te caci( defeca) in mijlocul gradinii, dar o faci intr-o bortă săpată-n pământ! Vara e idilic dar iarna îți îngheață „tărtăcuța”🍑 iar lui
” ciupercuța”🍄
Va urma…
Frumos, aer curat, mancare naturala, etc… Da’ ce facem cu educatia copiilor? Cum practicam activitatile extrascolare, un sport, un pian, o chitara, un dans, o pictura… Fac naveta la oras? Sau nu e nevoie, ca la tzara si 8 clase sunt prea multe pentru cules papusoiul.
Articol de vrăjeală, nimic concret doar romantisme în care viața la sate este prezentată idilic…. Toți țăranii din România se străduiesc să ajungă la oraș dar din cauza prostiei și a băuturii unii rămân doar cu visul de a deveni orășean, proștii din orașe se mută la țară ca să „stea la casă nu la bloc”, proști pt că habar nu au cât de grea și umilitoare e viața la țară, vara praf de o palmă și toamna și iarna noroaie până la genunchi preocuparea majoră este băutura…
Daca articolul este real, acest personaj cred ca e fumat…avem si noi casa in zona, dar lipsa apei si canalizarii fac imposibila mutarea noastra acolo. Pare idilic traiul la tara, iar cat esti tanar te descurci. Ca sa fii cat de cat autonom trebuie sa muncesti non stop. Iar cu 1000 mp in nici un caz nu iti asiguri toate cele. Cat despre focul in soba…le trece repede