De ce se vede doar o parte a lunii? Explicația unui fenomen cosmic!

De ce se vede doar o parte a lunii este o întrebare care a intrigat omenirea de-a lungul timpului. Luna, satelitul natural al pământului, ne oferă o priveliște spectaculoasă pe cerul nopții, cu toate acestea, un aspect notabil al acestei priveliști este faptul că vedem mereu aceeași față a lunii.

De ce se vede doar o parte lunii este unul dintre misterele fascinante ale astronomiei, captivând atât curiozitatea amatorilor, cât și a cercetătorilor. În esență, acest fenomen este rezultatul unor mecanisme cosmice complexe, care au menținut această priveliște constantă pentru omenire de-a lungul secolelor.

Stirile PROTV

Bacterie periculoasă, găsită la analize în apa mării. Care sunt zonele de pe litoralul românesc contaminate

RomaniaTV

Maria Constantin, înşelată în propria casă: „I-am spus că îi plătesc eu cameră la hotel, dar nu acasă”

De ce se vede doar o parte a lunii?

Vedem doar o parte a lunii datorită unui fenomen numit „rotație sincronă” sau „cuplare gravitațională”. Luna are o perioadă de rotație în jurul axei sale identică cu perioada sa de revolutie în jurul pământului, aproximativ 27,3 zile. Asta înseamnă că luna întotdeauna prezintă aceeași față către pământ.

Din cauza acestei rotații sincrone, observăm doar o parte a lunii de pe pământ. Partea vizibilă a lunii este luminată de soare și este numită „fața vizibilă a lunii”. În același timp, partea opusa față de pământ, care nu este vizibilă de pe pământ, este numită „fața întunecată a lunii”.

Este posibil ca în trecut, când viteza de rotație și orbita lunii erau diferite de acum, de pe pământ să se fi putut observa o mai bună parte a sa, însă astăzi suntem limitați. De-a lungul timpului, câmpul gravitațional al pământului a încetinit treptat rotația lunii până când perioada orbitală și viteza de rotație s-au stabilizat, făcând ca o parte a lunii să fie mereu vizibilă, iar cealaltă parte să rămână veșnic „în întuneric”.

Fenomenul prin care pământul a fost capabil să încetinească rotația lunii se datorează efectului mareic. Luna este responsabilă de apariția fenomenului mareic de pe planetă noastră și tot aceasta atrage efectiv pământul prin intermediul câmpului său gravitațional.

Pământul exercită același efect asupra lunii, și din moment ce planeta noastră este de 81, 28 ori mai masivă decât luna, cu atât mai pronunțat este efectul acesteia asupra lunii.
Astfel, în timp ce luna încearcă să se deplaseze într-o direcţie, pământul în acelaşi timp trage de aceasta făcând-o să se deplaseze în altă direcţie, spre noi.

Mituri despre satelitul natural al pământului

Primul mit se referă la faptul că luna este perfect rotundă și asta pentru că pentru ochiul uman luna apare rotundă și este normal să presupunem că are o formă sferică. Nu este chiar așa. luna are forma unei mingi ușor aplatizate, iar partea expusă spre pământ este puțin mai mare decât cea nevăzută. Este în genul unui ou de găină, dar nu atât de evident. Deformarea este redusă, dar există.

Cel de al doilea mit este că luna are o culoare albă, însă luna nu este nici strălucitoare, nici albă.
Ca și în cazul luminozității, culoarea este un lucru subiectiv. Luna nu emite nicio lumină proprie, ci strălucește reflectând lumina soarelui. Culoarea lunii variază într-o anumită măsură în funcție de fază și poziția sa pe cer, deși această variație a culorii este, în general, prea subtilă pentru ochii oamenilor.
Cu toate acestea, luna este de fapt gri și nu albă. Are o culoare asemănătoare cu cea a asfaltului uzat de pe stradă.

Ultimul mit este despre cum luna influențează corpul uman. Nu este nicio îndoială că luna, sau mai degrabă gravitația ei, este cauza principală a mareelor oceanelor de pe pământ. Totuși, unii oameni folosesc efectul incontestabil al lunii asupra mareelor pentru a susține că luna produce efecte în corpul uman.

Pe scurt, gravitația depinde de două lucruri: masa și distanța. Conform astronomilor, efectele sunt produse numai atunci când cele două obiecte implicate, de exemplu, pământul și luna, sunt deopotrivă de dimensiuni astronomice, adică mult mai mari decât un om.

Dacă efectele de maree ar putea fi chiar măsurabile în corpul uman, ele ar fi de aproximativ a mia parte din grosimea unei coli de hârtie. Sunt valori extrem de mici, insesizabile, mult mai mici decât ar putea rezona corpul uman, de exemplu, atunci când trece un camion pe lângă noi… sau chiar când o altă persoană trece pe lângă noi.

Pe de altă parte, dacă ați aflat de ce se vede doar o parte a lunii și doriți să știți mai multe curiozități despre corpul uman atunci este interesant să știți că ciclurile menstruale ale femeilor par să aibă o legătură cu ciclul orbitei lunare în jurul pământului, cu toate că nu se știe dacă e o corelație adevărată sau o concidență.