Dacii și romanii au intrat în conflict între anii 101 – 102 și 105 – 106 D. Hr. și de atunci au circulat o mulțime de legende despre ambele civilizații. Deși multe surse istorice susțin că venirea Imperiului Roman pe teritoriul Daciei a însemnat un progres din toate punctele de vedere, sunt și voci care susțin că geto-dacii erau un popor dezvoltat.
În literatura istorică și în mitologia populară este adân înrădăcinată drept cauză unică a companiilor lui Traian dorința de a pune mâna pe legendarele mine de aur ale dacilor. Cauzele ultimului război dintre daci și romani au fost însă mai complexe de atât.
De ce s-au bătut dacii și romanii?
Dacii reprezentau de multă vreme o amenințare pentru Imperiul Roman. Ca regat condus din munții considerați impenetrabili, puterea dacilor amenința provinciile romane de la Dunăre, Marea Neagră și chiar din Balcani. Raidurile lor puteau provoca dezastre militare, umane și economice la sudul fluviului, iar Roma trebuia să mențină în zonă efective importante de trupe.
Decebal era rege clientelar al Romei din anul 89, de la pacea încheiată cu împăratul Domițian. Acesta implica un anumit grad de supunere față de Roma, ceea ce regele dac nu avea în plan.
Principalul motiv al războiului ar fi fost faptul că dacii reprezentau un pericol constant pentru Imperiul Roman. Mai mult decât atât, romanii aveau deja războaiele lor cu parții și nu aveau nevoie de un adversar incomod în coastă.
Cucerirea Daciei, reprezenta pentru Traian, pace la limesul dunărean. Totodată se consideră că unul dintre principalele motive ale cuceririi Daciei a fost poziția sa strategică.
Războinicii daci erau considerați feroce. Cel puțin asta arată pregătirile speciale ale soldaților romani pentru a-l înfrunta. De altfel și-au învățat lecția în urma primelor confruntări din perioada 86 – 88 d.Hr. atunci când războinicii daci au făcut prăpăd în rândul legiunilor. Astfel că, Traian a tratat aceste războiae cu o seriozitate maximă, folosind un număr mare de legiuni, bine pregătite.
Totodată împăratul participă personal la asaltul asupra Daciei. De cealaltă parte, Decebal începe să-şi strângă la rândul său aliaţii, procedând la fel ca în anul 87 d.HR. Încearcă să ceară pace lui Traian, evident împăratul roman nu a acceptat.
Dacia înainte de a fi cuceriți de Imperiul Roman
Înainte ca domnitorii din România, existau geto-dacii care erau organizați în triburi și uniuni de triburi, ocupau încă din secolul al VII-lea î.Hr. spațiul delimitat de Munții Carpați, fluviul Dunărea și Marea Neagră, spațiul carpato-danubiano-pontic și reprezentau ramura nordică a tracilor, populație de origine indo-europeană care s-a stabilit în mileniul II î. Hr. la nord și la sud de Dunăre.
Întrucât la geto-daci se întâlneau două categorii sociale majore, aristocrația militară șși sacerdotală, numită tarabostes sau pileati și producătorii liberi, agricultori sau crescători de animale, numiți comati sau capillati, fiecare trib se afla sub autoritatea unui șef militar și a aristrocrației militare.
Geto-dacii sunt atestați arheologic prin așezări și necropole datând din prima vârstă a fierului, dar și istoric, de către Herodot, care în lucrarea sa îi amintește pe geți drept cei mai viteji și mai drepți dintre traci.
Situații într-un spațiu care le asigura legătura între Peninsula Balcanică și restul Europei, geto-dacii au intrat în contact cu mari popoare și civilizații ale Antichității, precum grecii, persanii, sciții, ilirii, bastarnii, iar mai târziu romanii.
Ocupațiile lor majore erau agricultura, fapt dovedit de uneltele agricole descoperite în urma săpăturilor arheologice, creșterea animalelor și meșteșugurile, în special extragerea și prelucrarea minereului de fier și ceramică.
Dacii și romanii au purtat războaie care au reprezentat un triumf uriaș pentru Roma și armatele sale, Traian anunțând, după cucerire, 135 de zile de sărbătoare în întreg imperiul.