De ce este important postul Crăciunului? Părintele Calistrat Chifan: „Simți că, într-adevăr, te-ai nevoit pentru Hristos” – VIDEO

Părintele Calistrat Chifan de la Mănăstirea Vlădiceni a discutat, în emisiunea BZI LIVE, despre importanța postului Crăciunului. De ce este bine să ținem post 40 de zile?

Postul Crăciunului (sau Postul Nașterii Domnului) este al patrulea post de peste an, fiind cel mai lung post, după Postul Paștelui. Acesta îi pregătește pe credincioși pentru a întâmpina Nașterii lui Iisus Hristos, una dintre cele mai importante sărbători din credința creștină. Spre deosebire de Postul Paștelui, Postul Crăciunului nu este atât de restrictiv. Este benefic pentru toți credincioșii, deoarece are rolul de a-i curăța atât trupește, cât și sufletește.

Stirile PROTV

Situație fără precedent în România. Meteorologii au emis Cod roșu de căldură excesivă. Cât de cald va fi în zilele următoare

RomaniaTV

S-a aflat marele secret. Ce face Monica Bîrlădeanu în casă pentru dr. Gheorghiţă

De ce este important postul Crăciunului? Părintele Calistrat Chifan: „Contează cantitatea pe care o mâncăm pentru trezvia trupului și a minții”

Părintele Calistrat Chifan a precizat că foarte important, atunci când ținem post, este să fim atenți la cantitatea pe care o mâncăm, deoarece ea influențează trezvia trupului și a minții. De pildă, dacă mâncăm trei castroane de tocăniță de cartofi cu pâine proaspătă și mai bem și două căni de apă, nu ne mai este foame toată ziua și nu mai simțim nevoia de rugăciune. În schimb, dacă batem 100 de mătănii, stăm la privegherea de noapte, citim psalmi până la miezul nopții și stăm la Sfânta Liturghie de la ora trei și mâncăm fie trei pesmeți, fie un cartof fiert, simțim că ne-am nevoit pentru Iisus Hristos.

„Contează, în primul rând, și cantitatea pe care o mâncăm, pentru trezvia trupului și a minții. Pentru că, e adevărat, împuști acolo trei castroane de tocăniță de cartofi cu o pâine prospătă, albă și ai tras două căni de apă, poți să dormi până diseară, că nu-ți mai e foame, nu-ți mai vine a citi Psaltirea. Dar dacă ai bătut 100 de mătănii, dacă ai stat la privegherea de noapte, dacă ai citit psalmii la miezul nopții, dacă ai stat la Sfânta Liturghie de la ora trei și ai mâncat dimineața trei pesmeți și ai băut un pahar de apă sau ai mâncat un cartof fiert, simți că, într-adevăr, te-ai nevoit pentru Hristos, în raport cu ceea ce numim noi postul Domnului Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. 40 de zile a stat Domnul pe munte nimic mâncând și nimic bând, iar la urmă a flămânzit.”, a mărturisit părintele Calistrat Chifan pentru BZI LIVE.

Părintele Calistrat Chifan: „Fiind într-o desăvârșită ascultare de Dumnezeu Tatăl, chiar Fiul, acolo în muntele ispitirii nu a simțit foamea”

Părintele Calistrat a povestit că un bătrân de la mănăstire și-a rugat ucenicul să ia în chilie un vas cu apă, cinci pâini, să aprindă candela și să se roage. Iar dacă i se făcea foame, să îi ceară părintelui binecuvântarea, înainte să guste ceva.

„Este interesant că acest „flămânzit” îl putem tâlcui în mii de feluri. Poate că fiind Fiul lui Dumnezeu și fiind îndesăvârșit ascultare de Tatăl, nu o fi simțind foamea. Și mă duc tot la o chestiune ascetică din pateric și mă regăsesc în ea foarte ușor. Era tot așa, un bătrân, un ava, care și-a primit un ucenic nou și a spus așa: „Frate, de vreme ce ai venit la mănăstire trebuie să și facem ceva pentru Hristos, nu putem sta numai așa. Trebuie să aduci un vas cu apă în chilie, trebuie să te duci să aduci cinci pâini, pune-le pe masă și acoperă-le cu un șervet, ia Psaltirea, potrivește mucul la candelă, pune jos rogojina, așează-te în genunchi, începe să citești psalmi, eu mă pun puțin să mă odihnesc. Dacă ți-e foame, îmi spui să îți dau binecuvântare să guști ceva. Până atunci, citim și ne nevoim.”, a povestit părintele.

Ucenicul a citit și s-a nevoit, așa cum i-a spus bătrânul. Când a simțit că i se face foame, a mers la părinte, dar văzându-l cum se odihnește, nu a îndrăznit să îi zică nimic. Și așa au trecut șase săptămâni, timp în care ucenicul nu a băut și nu a mâncat nimic, doar s-a rugat.

„Și a început ucenicul să se roage, mai îi venea foame, dar când vedea cum se odihnește bătrânul, nu îndrăznea să-l scoale. Și cum sta acolo ucenicul, aude deodată în ușă cioc-cioc-cioc, vremea cântării, ceasul rugăciunii. Starețul așteaptă toată obștea în ograda mănăstirii. Și bătrânul îi spune: „Pregătește-te, că ne așteaptă obștea”. Și ridicându-și discret ochii pe masă zice: „Păi, cum, tu n-ai mâncat nimic? Nu mă odihneam. Umblam cu mintea încet, prin rugăciune, și căutam să mă întâlnesc cu Domnul, să iau o binecuvântare pentru mine și una pentru tine. Și uite că binecuvântarea ne-a venit tocmai de la stareț, că ne cheamă să fim atenți la slujbă.”. Ucenicul nici nu și-a dat seama cum au trecut cele șase săptămâni de post. Deci, așa îmi explic, că fiind într-o desăvârșită ascultare de Dumnezeu Tatăl, chiar Fiul, acolo în muntele ispitirii nu a simțit foamea. De aceea spune că la urmă a flămânzit.”, a completat părintele Calistrat Chifan.