COVID-19 poate provoca pierderea mirosului, iar oamenii de stiinta au descoperit in cele din urma de ce

De ce COVID-19 poate provoca pierderea mirosului? Pierderea simtului mirosului (anosmia) este un simptom semnificativ al COVID-19.

Una dintre cele mai frecvente cauze de pierdere a mirosului este o infectie virala, cum ar fi racelile comune, sinuzitele sau alte infectii ale tractului respirator superior. Acele coronavirusuri care nu provoaca boli mortale, cum ar fi COVID-19, SARS si MERS, sunt una dintre cauzele racelii obisnuite si se stie ca ele cauzeaza pierderea mirosului.

In majoritatea acestor cazuri, simtul mirosului revine atunci cand are loc vindecarea, deoarece pierderea mirosului este pur si simplu rezultatul unui nas blocat, care impiedica moleculele de aroma sa ajunga la receptorii olfactivi din nas. In unele cazuri, pierderea mirosului poate persista luni si ani.

Stirile PROTV

Patru copii dispăruți din Constanța sunt de negăsit. Poliţiştii îi caută în toate staţiunile de pe litoral

RomaniaTV

Valeriu Gheorghiţă este pur şi simplu topit! Iubita lui face furori în vacanţă. Imagini senzaţionale cu Monica Bârlădeanu

Cu toate acestea, pentru noul coronavirus (SARS-CoV-2), modelul pierderii de miros este diferit. Multe persoane cu COVID-19 au raportat o pierdere brusca a simtului mirosului si apoi o revenire brusca si completa la un simt normal al mirosului intr-o saptamana sau doua.

Interesant, multe dintre aceste persoane au spus ca nasul lor nu a fost infundat, astfel ca pierderea mirosului nu poate fi atribuita unui nas blocat. Pentru altii, pierderea mirosului s-a prelungit si cateva saptamani mai tarziu inca nu aveau simtul mirosului. Orice teorie a anosmiei in COVID-19 trebuie sa tina seama de ambele modele.

Aceasta revenire brusca a unui simt normal al mirosului sugereaza o pierdere obstructiva a mirosului in care moleculele de aroma nu pot ajunge la receptorii din nas (acelasi tip de pierdere pe care il intampina cu o haina pe nas).

De ce COVID-19 poate provoca pierderea mirosului?

Acum ca avem scanari CT ale nasului si sinusurilor persoanelor cu pierdere de miros COVID-19, putem vedea ca partea din nas care face mirosul, fanta olfactiva, este blocata cu tesut moale umflat si mucus – cunoscut sub numele de sindromul cliv. Restul nasului si sinusurile arata normal, iar pacientii nu au nicio problema sa respire pe nas.

Stim ca modul in care SARS-CoV-2 infecteaza organismul se ataseaza de receptorii ACE2 de pe suprafata celulelor care aliniaza tractul respirator superior. O proteina numita TMPRSS2 ajuta apoi virusul sa invadeze celula.

Odata ajuns in celula, virusul se poate reproduce, declansand raspunsul inflamator al sistemului imunitar. Acesta este punctul de plecare pentru distrugerea pe care acest virus o provoaca odata intrat in organism, potrivit sciencealert.com.

Initial, s-a considerat ca virusul ar putea infecta si distruge neuronii olfactivi. Acestea sunt celulele care transmit semnalul din nas in zona creierului in care aceste semnale sunt interpretate ca „miros”.

Cu toate acestea, o colaborare internationala a aratat recent ca proteinele ACE2 prin care virusul invadeaza celulele nu au fost gasite pe neuronii olfactivi. Dar au fost gasite pe celule numite „celule sustentaculare”, care sustin neuronii olfactivi.

Ne asteptam ca aceste celule de sprijin sa fie cele care sunt afectate de virus, iar raspunsul imun ar provoca umflarea zonei, dar lasa intacti neuronii olfactivi. Cand sistemul imunitar a indepartat virusul, inflamatia se micsoreaza si moleculele de aroma au o libera catre receptorii lor nedeteriorati si simtul mirosului revine la normal.

De ce nu se intoarce mirosul in unele cazuri?

Acest lucru este mai teoretic, dar rezulta din ceea ce stim despre inflamatie in alte sisteme. Inflamatia este raspunsul organismului la daune si are ca rezultat eliberarea de substante chimice care distrug tesuturile implicate.

Cand aceasta inflamatie este severa, alte celule din apropiere incep sa fie deteriorate sau distruse. Aceasta reprezinta a doua etapa, unde neuronii olfactivi sunt deteriorati.

Recuperarea mirosului este mult mai lenta, deoarece neuronii olfactivi au nevoie de timp pentru a se regenera din furnizarea de celule stem din mucoasa nasului.

Recuperarea initiala este adesea asociata cu denaturarea simtului mirosului cunoscut sub numele de parosmie, in care lucrurile nu miroase asa cum erau inainte. Pentru multi parosmici, de exemplu, mirosul de cafea este adesea descris ca ars, chimic si reminiscent al apelor reziduale.