De ce boală a suferit Constantin Lecca. Constantin Lecca a fost o personalitate dominantă a primei jumătăți a secolului al XIX-lea. A fost un deschizător de drumuri în jurul căruia s-au adunat majoritatea tinerilor pictori din Țara Românească.
Activitatea sa se poate separa în trei perioada distincte.
Prima ar fi perioada debutului său artistic de la Budă. Acolo a publicat desene de domnitori în paginile revistei Biblioteca românească sub conducerea lui Zaharia Carcalechi.
Cea de-a doua perioadă este considerată de secialisti cea a maturității artistice de la Craiova.
De ce boală a suferit Constantin Lecca
În această perioadă, Lecca s-a manifestat ca profesor de desen și caligrafie, editor și tipograf, pictor de compoziție, ilustrator de carte, portretist și zugrav de biserici.
A treia perioadă a petrecut-o la București între anii 1851 și 1870. Acolo Constantin Lecca n-a mai fost artistul de Craiova.
Aici s-a manifestat ca și pictor răspânditor de opere realizate în serie, opere care nu au mai conținut în ele valoarea artistică din perioada maturității.
La București pictorul a făcut avere dar, foștii elevi ai lui au ajuns să-l depășească și și-a pierdut faima de mare maestru.
Constantin Lecca a mai trăit șaptesprezece ani după anul 1870. Nu a mai pictat nimic din cauza Bolii Parkinson de care a suferit.
Ca urmare el a fost părăsit de către lumea artistică. A fost uitat și a fost privit cu indulgență de către contemporani. Singurele contacte pe care le-a mai avut au fost acelea cu scriitorii cu care s-a împrietenit în tinerețe.
Practic, după anul 1870 nu a mai participat la nicio expoziție și nu a mai lucrat, activitatea sa fiind definitiv încheiată.
În ultima perioadă a vieții sale a trăit pe strada Amzei nr. 19 din București izolat și uitat până în data de 14 octombrie 1887, când a decedat, fiind îngropat la Cimitirul Bellu.