El este eroul din spatele eroilor și a luptat în prima linie a pandemiei de coronavirus. Teodor Marian are 26 de ani și este student în anul 6 la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. Tânărul a ales să fie voluntar în plină pandemie și să îi ajute pe cei aflați în suferință. Timp de 6 luni a luptat împreună cu întreaga echipă de medici de la UPU-SMURD din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași. Aici a făcut voluntariat și a salvat sute de vieți. Teodor este la început de drum și povestește că a avut parte de cea mai frumoasă experiență din viața lui
Teodor Marian era un simplu student de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Griogore T. Popa” din Iași până a ales să facă voluntariat în spitalele din Iași, în plină pandemie de coronavirus. Acesta este viitor medic, student în anul 6 și și-a împărțit timpul între facultate și a salva vieți. La doar 26 de ani a devenit unul dintre eroii Iașului luptând în prima linie alături de medicii de la UPU-SMURD din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași.
„Mi-am dorit foarte mult să mă înscriu în programul de voluntariat, din dorința de a învăța și de a progresa. Am vrut să dobândesc și câteva cunoștințe practice, pe care trebuia să le adaug în cunoștințele teoretice pe care le aveam deja din facultate. Am considerat că această experiență o să mă ajute pe viitor și am simțit că fac ceva pentru oamenii aflați în suferință și că fac un bine. Activitatea mea ca voluntar în cadrul secției UPU-SMURD din cadrul Spitalului «Sf. Spiridon» Iași a început în luna decembrie 2020 și am încheiat în mai 2021. M-am oprit pentru că în iunie începeam sesiunea la facultate și nu mai făceam față. Nici nu am simțit când au trecut 6 luni”, a declarat Teodor Marian, student UMF Iași.
În prima zi la UPU a muncit fără întrerupere 12 ore
Prima zi a tânărului în UPU a fost o tură de 12 ore, epuizantă. Teodor povestește de agitația din spital, când numărul pacienților era foarte mare și nu mai erau locuri unde să așeze bolnavii. Toate acestea se întâmplau în luna decembrie 2020. În spital nu ajungeau doar pacienți COVID-19, erau zeci de cazuri și cu alte patologii, iar toate trebuiau să fie rezolvate. Tânărul voluntar a fost ajutorul medicilor epuizați de numărul mare de pacienți. Acesta a făcut față cu bine întregii perioade și a fost premiat la finalul activității.
„Au fost unele momente foarte grele, în care veneau foarte mulți pacienți infectați, efectiv nu mai erau locuri unde să fie primiți. Erau foarte mulți și trebuiau redirecționați către alte centre sau spitale. Era un haos, dar medicii și-au dat tot interesul să optimizeze fluxul de pacienți și să reușească să-i îngrijească pe toți. Nimeni nu a fost lăsat pe lângă. În spital era o forfotă continuă, o activitate continuă a întregului spital. Fiecare avea câte ceva de făcut. Nu aveai timp să stai. Ambulanțele veneau și plecau unele după altele. A fost foarte frumos, dar destul de greu și solicitant să lucrezi într-un ritm atât de alert, fiind la început de drum. Trecând peste oboseală, este și încărcătura emoțională pe care o dobândești, văzând atâtea cazuri și atâția pacienți. Nu erau doar persoane infectate cu COVID-19, ci și cei cu alte patologii”, a precizat viitorul medic.
Teodor și-a dorit să facă ceva important în viață și va alege chirurgia
Teodor Marian s-a hotărât în ultima clipă din clasa a 12-a că vrea să dea la medicină. Nu a visat niciodată să fie doctor, visul său era să fie pilot de avion, însă viața l-a dus în altă direcție. Experiența căpătată în urma celor 6 luni petrecute în spital, printre pacienți și alți medici, i-a confirmat faptul că atunci când a ales medicina și nu aviația a făcut un lucru bun. Teodor își dorește să devină un chirurg foarte bun.
„Timpul petrecut în unitatea de primire urgențe a spitalului și experiența căpătată acolo m-au ajutat să îmi dau seama că mi-am ales bine meseria de medic și că asta vreau să fac pe mai departe. Chiar dacă mai aveam dubii, și acelea foarte mici în timpul facultății, acum, cu experiența aceasta, pe care am avut-o, pot să spun că am confirmat că am ales bine și că vreau să continui pe drumul acesta. Și chiar dacă mai apar impedimente și mici hopuri în carieră, e absolut normal și nu trebuie să te descurajeze, ci să te încurajeze să mergi mai departe și mâine să fii mai bun.
M-am hotărât abia în clasa a 12-a că vreau să dau la medicină, nu a fost nimic planificat. Eu, în liceu, am urmat un profil de mate-info. A fost o alegere spontană, nu aveam o idee clară cu privire la ceea ce voiam să fac. Îmi doream să fac ceva important. Mai aveam o pasiune legată de aviatică, dar am ales medicina până la urmă și cred că am făcut alegerea potrivită. Mi-am dorit încă de la început să merg pe chirurgie, nu m-aș vedea să lucrez în fiecare zi în UPU. Sunt atras și de ATI, iar în timpul petrecut în UPU am avut norocul de a cunoaște și această ramură. În cele 6 luni am trecut prin toate specialitățile cumva”, a adăugat Teodor Marian, student UMF Iași.
Teodor Marian: „Aș repeta această experiență chiar și mâine dacă este nevoie”
Viitorul medic ieșean se gândește și acum, la aproximtiv 3 luni de când a părăsit spitalul, la pacienții pe care i-a întâlnit. Acesta s-a atașat emoțional de fiecare în parte, însă timpul nu i-a permis să-i ajute mai mult, așa cum și-ar fi dorit. Teodor a precizat că s-ar întoarce oricând și ar repeta experiența, chiar dacă medicina de urgență nu e preferata lui. El își dorește doar să ajute cât mai mulți oameni și face asta din suflet.
„Fiecare pacient pe care l-am cunoscut cât timp am petrecut în UPU avea propria poveste și propriul bagaj de patologii. Din nefericire, noi, ca medici, nu avem timp să discutăm cu fiecare în parte și să intrăm în amănunte pesonale, ci fix pe patologii, pentru că sunt foarte mulți. Noi trebuia să optimizăm cât mai repede fluxul de pacienți și să avem grijă ca fiecare să ajungă acolo unde trebuie.
Pe lângă faptul că nu avem timpul necesar să interacționăm cu pacienții, nu ne face nici bine să ne implicăm emoțional la fiecare caz. În UPU, cazurile tot vin, ambulanțele tot vin și telefonul tot sună. Asta înseamnă să lucrezi în UPU. Au fost foarte mulți pacienți cu povești triste, erau bătrâni, singuri, cu o situație financiară grea, erau foarte bolnavi. De ei îmi amintesc mereu și încă mă gândesc la ei și oare ce mai fac. Aș repeta oricând această activitate, chiar și de mâine dacă ar fi nevoie”, a spus studentul medicinist Teodor Marian.
În edițiile anterioare ale „BZI” a fost prezentată povestea a două dintre cele mai puternice femei pe care le are medicina ieșeană.
Este vorba despre dr. Anda Păuleț și dr. Viorica Popa. Sunt medici primari în medicina de urgență în cadrul UPU a Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași de mai bine de 20 de ani.