Dăunătorii și bolile nucului. Ce tratamente există și cum pot fi preîntâmpinate

Plantarea de livezi de nuci poate reprezenta o investiție extrem de profitabilă, mai ales pentru fermierii care dețin terenuri de mici dimensiuni, cum ar fi 4-5 hectare. Este important de menționat că pentru înființarea unor astfel de plantații, există și posibilitatea de a accesa fonduri europene nerambursabile prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR). Cu toate acestea, livezile de nuci sunt susceptibile la bolile nucului și dăunători, așa că fermierii trebuie să fie conștienți de metodele de combatere a acestor probleme.

Bolile nucului și combaterea acestora

Arsura bacteriană a nucului este o boală cu consecințe grave și este cauzată de o bacterie care pătrunde în organele tinere ale plantei în creștere, determinând apariția de necroze, ceea ce se traduce prin înnegriri ale acestor țesuturi. Această afecțiune este considerată a fi cea mai periculoasă boală a nucului. Bacteria pătrunde în mugurii vegetativi și floriferi în timpul verii, afectând și frunzele. Mugurii atacați de boală se usucă și mor. Florile femele și fructele mici sunt de asemenea afectate, devenind negre și căzând prematur. Pe frunze, boala se manifestă sub formă de puncte cu margini înconjurate de un țesut galben, care ulterior se necrozează. Pentru a combate această boală, se impun măsuri de igienă, precum tăierea, îndepărtarea și arderea ramurilor afectate. De asemenea, este esențial să se utilizeze semințe provenite din pomi sănătoși pentru a evita răspândirea bolii. Utilizarea altoi și portaltoi sănătoși, precum și aplicarea tratamentelor chimice în funcție de avertizări și specificitățile biologiei bacteriei sunt, de asemenea, recomandate.

Stirile PROTV

LIVE TEXT Alegeri prezidențiale 2024 | A doua zi de alegeri în diaspora. 40.000 de alegători au votat până sâmbătă ora 3:00

RomaniaTV

Ronald Gavril face dezvăluiri intime din relaţia cu Anamaria Prodan. Ăsta este marele secret al impresarei!

Boala antracnozei nucului se manifestă pe frunze, ramuri și fructe. Frunzele atacate prezintă pete mici, poligonale, inițial galbene, care devin ulterior brune cu margini închise la culoare. Frunzele puternic afectate cad. Tulpinile atacate prezintă pete alungite și ușor adânci, iar nucile pot rămâne mici și deformate în cazul unui atac puternic. Combaterea acestei boli implică măsuri similare cu cele recomandate pentru arsura bacteriană.

Cancerul bacterian este specific tulpinilor tinere, cu vârste de 1-2 ani, și se manifestă sub formă de pete negricioase în jurul mugurilor. În primăvară, mugurii infectați nu mai pornesc în vegetație sau emit lăstari care mor brusc. Măsurile de combatere sunt similare cu cele aplicate la arsura bacteriană.

Boala cernelii afectează rădăcinile, trunchiul și coroana nucului. La nivelul părții aeriene, frunzele devin palide și deschise la culoare, în special pe ramurile exterioare ale coroanei. Un atac tipic al bolii se produce la nivelul trunchiului, în zona coletului, unde se observă apariția de pete negre. Pentru a combate această boală, se recomandă curățarea rănilor de pe trunchi și aplicarea de produse cicatrizante. La plantare, este important să se evite solurile acide și cele cu exces de umiditate pentru a preveni infecțiile. În cazul acestei afecțiuni, este important să se efectueze curățarea rănilor și aplicarea de produse cicatrizante. În momentul plantării, trebuie să se evite solurile cu caracter acid și care au un exces de umiditate.

Pentru combaterea acestor boli, se recomandă măsuri de igienă culturală, precum tăierea, îndepărtarea și arderea ramurilor afectate, folosirea materialului săditor numai din surse sănătoase și aplicarea de tratamente chimice la avertizare, ținând cont de biologia ciupercii și a dăunătorilor, precum și de condițiile climatice.

Principalii dăunători ai nucului

În ceea ce privește dăunătorii, nucii pot fi afectați de viermele fructelor, acarienii roșii și păduchele din San-José, fiecare cu propriile caracteristici și impact asupra recoltei. Combaterea lor implică aplicarea tratamentelor fitosanitare în funcție de stadiul de dezvoltare ale dăunătorilor și condițiile locale.

Viermele fructelor este un daunător care iernează sub formă de larvă într-un cocon mătăsos. Acesta poate fi găsit în crăpăturile cojii pomilor, sub frunzele căzute sau în depozitele de păstrare a fructelor. Acest daunător dezvoltă de obicei două generații pe an. Atacul primar, cauzat de larvele primei generații, se manifestă prin formarea unor rosituri superficiale în pielea fructelor tinere. Atunci când larvele pătrund în fructe, ele creează galerii extinse către miez, consumând pulpa și semințele, ceea ce duce la un atac secundar considerat extrem de distructiv. Pentru combaterea acestui daunător, este important să se anticipeze momentul corect pentru tratamentele fitosanitare utilizând capcane cu feromoni sexuali de tip Atrapom. Tratamentele chimice ar trebui aplicate atunci când valoarea pragului economic de dăunare (PED) este depășită pentru fiecare generație a daunătorului.

Acarianul roșu al pomilor este un daunător polifag care atacă o varietate de specii pomicole. Acest daunător iernează sub formă de ouă și dezvoltă între 5 și 6 generații pe an. Acarienii înțeapă frunzele și sug seva din ele, ceea ce duce la depigmentarea țesuturilor și schimbări de culoare de la alb-argintiu la roșu-ruginiu. Frunzele puternic atacate cad prematur, iar producția de fructe a anului următor este afectată negativ deoarece diferențierea mugurilor de rod este influențată. Tratamentele împotriva acarianului roșu ar trebui să înceapă la începutul perioadei de dezgheț pentru a combate ouăle hibernante. În timpul perioadei de vegetație, se efectuează 1-2 tratamente cu acaricide complexe atunci când se observă o creștere a populației de acarieni, de obicei în iunie-iulie.

Păduchele din San-José este un alt dăunător care iernează sub formă de larvă de vârstă I sub un scut pe ramurile pomilor. Acesta dezvoltă două generații pe an, cu posibilitatea de a avea a treia generație în anii cu condiții favorabile, în special în regiunile sudice ale țării. Păduchii din San-José se pot găsi atât pe părțile lemnoase, cât și pe frunze și fructe. Aceștia preferă în special părțile lemnoase ale pomilor, pe care le înțeapă și sug conținutul celular al acestora. Pe fructe, păduchii se fixează în special în zona pedunculară și calică, lăsând în urmă pete roșii sub forma unor aureole. Fructele atacate devin mici și își pierd valoarea comercială. Pomii tineri afectați se pot usca în 2-3 ani, iar cei mai bătrâni pot avea o vegetație anemică, cu frunze etiolate, ramuri descărnate și producție scăzută. Tratamentele fitosanitare pentru combaterea păduchelui din San-José ar trebui să înceapă la sfârșitul perioadei de repaus vegetativ pentru a combate larvele hibernante și pentru a reduce rezerva biologică a daunătorului. În timpul perioadei de vegetație, se efectuează tratamente pentru fiecare generație a daunătorului, iar numărul tratamentelor aplicate variază în funcție de rezerva biologică a daunătorului în zona respectivă, rezistența soiurilor, condițiile meteorologice etc.

Deși România este una dintre țările fruntașe în Europa în privința producției de nuci, este important ca fermierii să fie conștienți de aceste potențiale probleme și bolile nucului, și să ia măsuri de prevenire pentru a asigura sănătatea și productivitatea livezilor de nuci.