Cutremurul din 4 martie 1977, o amintire de coşmar! „Am scormonit în moloz după mama, cu mâinile goale” GALERIE FOTO, VIDEO

Cutremurul din 4 martie 1977! Astăzi, 4 martie, 2020, se împlinesc 43 de ani de la cel mai puternic cutremur din istoria recentă a ţării. În cutremurul devastator şi-au pierdut viaţa sute de oameni, iar zeci de clădiri s-au prăbuşit. Cutremurul a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, a durat aproximativ un minut şi a distrus şi mii de locuinţe, făcând doar în capitala 1.300 de victime(persoane rănite și moarte), iar la nivel naţional peste 11.000. Printre sutele de morţi s-au numărat şi numeroşi actori sau oameni de cultură. Seismul a distrus în totalitate o localitate din România, Zimnicea.

Printre ei enumeram:

• Toma Caragiu
• Regizorul de film și televiziune Alexandru Bocăneț
• Doina Badea Cântăreață
• Poetul, prozatorul și eseistul A.E. Baconsky
• Alexandru Ivasiuc, prozator și romancier
• Filofteia Lăcătușu, solistă de muzică populară
• Poeta și prozatoarea Veronica Porumbacu
• Actrița Eliza Petrăchescu

Stirile PROTV

Cel mai mare furnizor de energie din România a fost achiziționat de o companie maghiară de stat. Ce va urma

RomaniaTV

Ziua în care Mircea Diaconu a murit NU a fost întâmplătoare. Ce SEMNIFICAȚIE specială are. Ți se face pielea de găină

În 1977, comunismul era înfloritor. Rationalizaream, foametea şi lipsurile erau abia la început. Magazinele erau doldora de produse din toată Europa, nimeni nu murea de foame. Mărturiile pompierilor stau drept dovadă de amplitudinea acestui cutremur. S-au dus lupte imense pentru scoaterea supravieţuitorilor dintre dărâmături, zile în şir au luptat salvatorii pentru ca acest lucru să fie realizabil. În lupta lor, pompierii au fost susţinuţi şi de câini specialişti din Elveţia. Au fost găsiţi supravieţuitori chiar şi la 11 zile după tragedie.

Pentru salvarea celor vii, însă prinşi sub dărâmături, pompierii şi militarii au răscolit prin dărâmături zile în şir, iar pagubele s-au ridicat la echivalentul de astăzi a două miliarde de euro. Misiunea salvatorilor a fost îngreunată de până de curent generată de seism, dar şi de panică generală.

Cutremurul din 4 martie 1977. Mărturii înfiorătoare ale supraviețuitorilor infernului!

Mărturiile celor care au supravieţuit infernului sunt extrem de sensibile.

Totul avea să se schimbe într-o blestemată clipă și acolo unde era liniște avea să-și facă apariția tumultul. Și mai ales necunoscutul. La 4 martie 1977, ora 21.20, mulți aproape că se „gândeau” la somn. Cei care lucrau în schimbul 2 se pregăteau să încheie tura. Magazine deschise nu existau. Nicăieri. Nici în centru, nici la periferie. Câteva restaurante mai de lux aveau încă angajaţi la muncă. Nu şi prea multe de oferit.

La ora 21.21, România era încă bine pentru toată lumea. 60 de secunde mai târziu, Pământul a avut alte planuri, unele care ne-au copleșit ca nație și ne-au acoperit de moloz și praf. Prea mult praf, prea mult moloz. Infinit peste putințele noastre.

Este 21.22 și de nicăieri parcă se aude un zgomot. Un vuiet din ce în ce mai puternic, un șuier care se apropie amenințător și apoi liniștea este istorie. La 21.22 și alte 22 de secunde începe nebunia. Preț de 56 de secunde, 55 conform altor surse, România s-a cutremurat, s-a rupt și s-a prăbușit.

Sunt zeci de secunde absolut înfiorătoare. Geamuri întregi se sparg sub apăsarea de beton a clădirilor, țipetele oamenilor îngrozesc, câinii urlă disperaţi şi panicaţi, se frâng case, scări, blocuri, destine. Mamele se prăvălesc peste prunci încercând să-i protejeze, tații își pierd din definiția de eroi de neclintit și tot ce le rămâne e o rugă către Ceruri pentru îndurare.

Observând că mama să nu mai ajunge acasă, tânărul de atunci a plecat la prima oră spre clădirea în care aceasta muncea. N-a mai găsit nimic din ce știa. Intersecția Calea Floreasca cu Ștefan cel Mare era complet blocată.

”Doamne, ce era acolo. Ca în filme cu apocalipsa. Răniții erau cărați pe brațe, țipau săracii de durere. Toți erau duși în fața spitalului. Am căutat-o pe mama acolo, dar n-am găsit-o.

Am ajuns unde lucra și m-am apucat să scormonesc după mama. Cu mâinile goale. Nu mai știam ce fac, dar lângă mine mai erau și alții care făceau același lucru”, a continuat acesta. Mama lui Gheorghe Constantin a fost una dintre cele peste 1.500 de victime ale cutremurului din 1977. Alţi 11 mii de răniţi au completat un piesaj înfiorător, în timp ce nu mai puţin de 35 de mii de clădiri s-au prăbușit scrie libertatea.ro

Cum a fost la Iaşi? Autorităţile nepregătite, ieşeni panicaţi, marturii cumplite

Undele seismului de 7,2 grade pe scara Richter din 4 martie 1977 s-a simţit şi la Iaşi. În jurul orei 21.00, mai exact la ora 21.22, 4 martie 1977 ieşenii au simţit primele unde ale cutremurului şi s-au au ieşit într-un număr foarte mare în stradă. Aceştia aveau asupra lor lucrurile pe care reuşise să le strângă în grabă.

Cutremurul din 4 martie 1977. Ieşenii au ieşit în stradă doar cu hainele de pe ei

Cei care au trăit acele vremuri îşi amintesc cum foarte mulţi ieşeni au ieşit pe strada chiar şi acoperiţi de un prosop de dus. După cutremur, unii dintre ei s-au întors în casă pentru a-şi lua actele şi haine, că mai apoi să iasă din nou în stradă pentru a aştepta şi replicile. Totuşi, mulţi dintre ieşeni s-au suit în maşini şi au plecat din oraş de teamă căderii clădirilor peste ei.

Autorităţile au picat testul! Sirenele nu au sunat, ambulantele nu s-au făcut văzute

Elena şi Nicolae Ceauşescu erau plecaţi într-o vizită în Nigeria şi nu primise încă informări din ţară. Martorii ieşeni povestesc că după cutremur nu au văzut nici măcar o ambulanţă prin târg. Nici sirenele nu sunase. Reacţia autorităţilor a fost întârziată.

Presa acelor vremuri a ascus adevăratul impact al cutremurului

După cutremur, presa din Iaşi şi din ţară a încercat să minimalizeze numărul victimelor. În presă acelor vremuri se vorbea doar despre faptul că în România au ajuns ajutoare din alte ţări, sau despre moartea lui Toma Caragiu sau a altor personalităţi. Totuşi, conform celor care au trăit acele vremuri, şi la Iaşi au fost persoane rănite, persoane peste care au căzut cărămizi desprinse din clădirile afectate.