Curtea Constituțională: Din 2018 și până la OUG care a modificat Codul penal în 30 mai, în niciun dosar nu poate fi întreruptă prescripția răspunderii penale

De la decizia din 2018 în care a fost declarată neconstituțională o sintagmă din articolul din Codul penal privind cursul prescripției răspunderii penale și până la ordonanța de urgență adoptată de guvern în 30 mai, prin care a fost modificat Codul penal, în niciun dosar nu poate fi întreruptă prescripția, conform Curții Constituționale.

Curtea Constituțională a publicat miercuri motivarea deciziei din 26 mai prin care a admis o sesizare referitoare la întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale, declarând neconstituțional un articol din Codul Penal care permite întreruperea cursului prescripției odată cu administrarea de noi probe de către procurori.

Stirile PROTV

REZULTATE EXIT-POLL-URI la alegerile prezidențiale 2024 - primul tur. Marcel Ciolacu și Elena Lasconi, în turul doi

RomaniaTV

Rezultate şocante, răsturnare de situaţie. REZULTATE ALEGERI în timp real

Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de omul de afaceri Adrian Mititelu în dosarul în care a fost condamnat definitiv la 3 ani de închisoare pentru evaziune fiscală.

Curtea Constituţională a venit atunci cu precizări, spunând că articolul de Cod Penal a fost declarat neconstituțional încă din 2018, însă Parlamentul nu l-a modificat. Judecătorii constituționali au cerut ca legiuitorul să corecteze textul de lege fără a mai aştepta publicarea deciziei CCR în Monitorul Oficial.

În 30 mai, Guvernul a adoptat o Ordonanță de urgență pentru a modifica Codul penal, după decizia Curții Constituționale care a stabilit că întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale este neconstituţională.

 Astfel, OUG a modificat modificat articolul 155 alin.(1) din Codul penal, astfel:

„Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

Câteva paragrafe relevante din motivarea deciziei CCR

„Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art.147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.
Curtea constată că o astfel de consecinţă este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligaţiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale şi a pasivităţii sale, chiar şi în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenţiei legislative.

Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art.154 din Codul penal nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale.
Situaţia creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art.1 alin.(3) şi (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum şi supremaţia Constituţiei.

Aceasta, deoarece prevalenţa Constituţiei asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremaţiei Legii fundamentale este însăşi Curtea Constituţională, prin deciziile pe care le pronunţă, astfel că neglijarea constatărilor şi dispoziţiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituţionale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în acelaşi sens, Decizia 230 din 28 aprilie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.519 din 26 mai).

Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art.147 alin.(4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea, care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale.

Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate”.

Efectele deciziei CCR

De la publicarea hotărârii Curții din 2018 și până la intrarea în vigoare a OUG din 30 mai 2022, nu a existat bază legală pentru întreruperea termenului de prescripție a pedepselor. Conform unor juriști consultați de HotNews.ro, vor fi afectate toate dosarele în care a fost prelungit termenul de prescripție, prin efectuarea unor acte penale. Adică vor fi aruncate în aer sute de dosare.

 „Practic, CCR vine și oferă o interpretare retroactivă termenului de prescripție, ceea ce înseamnă că pentru foarte multe dosare aflate pe rolul parchetelor și instanțelor se va constata că acest termen se va fi împlinit demult.

Este o interpretare exclusiv în favoarea infractorilor, care vor scăpa de dosare”, a comentat un jurist consultat de HotNews.ro.

Parchetul General avertiza în 26 mai că aspectul legat de neconstituţionalitatea art. 155 alin. (1) din Codul Penal, dispoziţii ce reglementau modul de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, poate fi uşor remediat, dar ”intervenţia unei discontinuităţi a normei va avea unul dintre cele mai grave efecte ale unei decizii CCR”.

Instituţia spunea că, dacă neconstituţionalitatea va antrena încetarea efectelor art. 155 Cod penal, efectele vor fi majore, cu aplicabilitate pentru aproape orice fel de infracţiune.

Prin decizia CCR ar putea fi afectate sute de dosare cu infracţiuni precum: furtul, coruperea sexuală a minorilor, falsurile, înşelăciunea, unele forme ale pornografiei infantile, unele infracţiuni contra siguranţei sistemelor informatice, accidentele de circulaţie.

”În grupa de infracţiuni cu pedepse între 5 şi 10 ani, pentru care prescripţia generală este de 8 ani, sunt infracţiuni grave şi a căror cercetare presupune perioade mai mari, în mod obiectiv: evaziunea fiscală, rele tratamente aplicate minorului, infracţiuni de corupţie, traficul de persoane. Întreruperea termenului de prescripţie şi intervenţia prescripţiei speciale constituie un factor de echilibru în filozofia stabilirii răspunderii penale, efectul general al reducerii limitelor de pedeapsă fiind echilibrat prin termenul prescripţiei speciale, care este dublul termenului de prescripţie generală”, mai spunea Parchetul.