Curmalul chinezesc este nepretențios și rezistă temeinic la temperaturi scăzute. Multiplele utilizări ale jujubelor

Curmalul chinezesc este cunoscut sub denumirea științifică „Ziziphus jujuba”. În popor acesta este numit și “măslin dobrogean” din cauza regiunii în care se dezvoltă. Acest arbust mai este numit și corn turcesc, finap, curmal roșu sau jujub.

Cultivarea curmalului chinezesc în România

Deși este specific regiunii Dobrogea, acesta poate prospera și în alte zone ale țării, chiar și în zonele aride din regiunile de câmpie, în special în sudul țării, Banat și Câmpia de Vest, sau în zone stâncoase unde există acces la apă subterană, deoarece calitatea fructelor este influențată de acest aspect. Aici găsim condiții prielnice pentru dezvoltarea curmalului chinezesc datorită faptului că acesta nu necesită soluri fertile, este rezistent la temperaturile scăzute și poate suporta ierni relativ reci cu temperaturi de aproximativ minus 15 grade Celsius. Cu toate acestea, curmalul chinezesc preferă verile călduroase și poate tolera seceta, crescând frumos în soluri nisipoase, soluri cu puțină apă și chiar soluri sărăturate. Arbustul are capacitatea de a supraviețui în astfel de condiții dure datorită prezenței spinilor și nodurilor, și a faptului că frunzele rețin apa în tulpina plantei.

RomaniaTV

Nicuşor Dan, decizie crucială pentru toţi românii luni la prima oră. Anunţul oficial, după 8.30

Observatornews.ro

Lider PSD: Nu cred că intrăm la guvernare. Cum te așezi pe arici? Îl tunzi sau te foloseşti de fundul altuia

Deși a fost răspândit în mai multe regiuni, originea sa este situată în Asia de Sud, între Liban, nordul Indiei și China Centrală și de Sud. Ulterior, a fost introdus în Europa de Sud-Est, cu o prezență semnificativă în estul Peninsulei Balcanice și în Turcia. În Bulgaria, este cunoscut sub numele de „hinap” și crește atât în formă sălbatică, cât și ca arbust de grădină. În Dobrogea, acest arbust poate fi găsit în zonele de stepă și silvostepă, cu soluri și stâncării calcaroase. Cu toate acestea, în țara noastră măslinul dobrogean este o specie rară, întâlnită doar în câteva zone din Dobrogea.

Aspectul acestui arbust este variabil, atingând dimensiuni de copac la maturitatea deplină, dar rămânând un arbust de foioase de talie mică atunci când crește controlat (la o înălțime de 5-12 metri și ramuri spinoase). Fructele au o formă ovală și sunt de culoare verde în stadiul imatur, având o textură și gust asemănătoare cu cele ale mărului. Când fructele sunt coapte, acestea capătă o culoare maro și o formă asemănătoare măslinelor, iar când încep să se usuce sunt comparate cu niște curmale.

Cum pot fi întrebuințate fructele acestui arbust

Din punct de vedere culinar, fructele jujube sunt apreciate pentru gustul lor, putând fi consumate proaspete sau zaharisite. În China și Coreea, se prepară ceaiuri, oțet, siropuri, suc sau băuturi fermentate pe bază de jujuba. De asemenea, ele pot fi afumate sau glazurate precum prunele, pentru a fi servite drept gustare. În India, fructele jujube sunt uscate și transformate în praf, folosite în combinație cu alte condimente pentru a crea amestecuri populare sau pentru a face prăjituri speciale. În Levant, se prepară sucuri, siropuri și gemuri din fructele de jujuba, în timp ce în Bengalul de Vest și Bangladesh, aceste fructe sunt folosite pentru prepararea murăturilor. De asemenea, jujube este utilizată pentru producția de miere în munții Atlas din Maroc, iar în Italia se obține un sirop cu alcool numit „brodo di giuggiole”. În Senegal, fructul jujube este consumat ca gustare și poate fi transformat în pastă uscată sau folosit pentru a produce bomboane cu aromă de jujube.

Pe lângă utilizările în scop culinar, jujube are și utilizări medicinale, fiind apreciat în medicina alternativă. Uleiul și ceara pot fi extrase din fructe și semințe, iar din frunzele arbustului se obține un compus numit Ziziphin, care poate reduce capacitatea de a percepe gustul dulce. În medicina fitoterapeutică, se folosesc atât frunzele, cât și fructele pentru diverse beneficii.

Fructele conțin cantități semnificative de fosfor, cobalt, calciu și iod, în concentrații mult mai mari decât cele găsite în mere. Acest lucru conferă fructului proprietăți antifungale, antibacteriene, antiinflamatoare, sedative, antispastice, antioxidante, imunostimulante și cicatrizante. Curmalul chinezesc ar putea aduce numeroase beneficii dacă ar fi cultivat în mod adecvat și valorificat în culturile și grădinile din sudul României, în special în zonele aride și nisipoase.