Mănăstirea Putna este cel mai important lăcaș de cult ridicat de domnitorul Ștefan cel Mare. Chiar dacă este cunoscută în întreaga țară, despre acestea nu se știu unele detalii, așa că în cele ce urmează voi enumera câteva curiozități despre aceasta.
Mănăstirea Putna, situată la 72 kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei și este cea mai importantă ctitorie a lui Ștefan cel Mare, care a fost concepută pentru a servi ca necropolă domnească pentru marele voievod și familia sa.
Mănăstirea Putna a rezistat la incendii, năvăliri și ocupații străine
Pe 15 martie 1484, un incendiu a izbucnit în interiorul mănăstirii, distrugând chiliile și afectând parțial biserica. Ștefan cel Mare a poruncit atunci restaurarea bisericii și pictarea ei, atât în interior, cât și în exterior.
În anul 1653, biserica Mănăstirii Putna este distrusă de oștile lui Timuș Hmelnițki, moment în care Domnitorul Vasile Lupu a început refacerea bisericii în anul 1653, lucrările fiind continuate de voievozii Gheorghe Ștefan și Eustatie Dabija și finalizate în 1662.
În perioada în care Bucovina a fost ocupată de imperiul hasburgic, între 1774 și 1918, biserica Mănăstirii Putna a suferit modificări iar între anii 1901 – 1902 a fost restaurată de arhitectul austriac Karl Adolf Romstorfer.
Turnul Tezaurului este singura clădire a mănăstirii care a rămas neschimbată încă din timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Aici erau ascunse în urmă cu cinci veacuri obiectele valoroase ale mănăstirii.
În interiorul Mănăstirii Putna se mai află Turnul Clopotniței și Turnul lui Eminescu, nume date clădirii în care, în anul 1871, cel mai mare poet român a înnoptat mai multe nopți. Eminescu fiind cel care a supranumit Mănăstirea Putna ca fiind Ierusalimul Neamului Românesc.
Aici sunt înmormântați Ștefan cel Mare, ultima soție a acestuia, Maria Voichița, a doua soție a domnitorului, Maria de Mangop, Bogdan cel Orb, fiul domnitorului și alți urmași ai săi până la Petru Rareș.
În 1966, la recomandarea UNESCO, cei 500 de ani de la ctitorirea Mănăstirii Putna au fost sărbătoriți pe plan mondial.
Legende legate de acest lăcaș de cult
Mănăstirea Putna este un monument al istoriei care atrage mii de turiști în fiecare an. Construită acum peste cinci secole, locul ține ascunse o mulțime de legende. Una dintre legende este legenda luminilor din pădure. Aceasta îl înfățișează pe Ștefan cel Mare, întors dintr-o bătălie pierdută, rătăcind prin pădurile Sucevei.
Obosit, flămând și singur, întâlnește un pustnic misterios, Daniil Sihastrul, care îi oferă adăpost și hrană. În miezul nopții, pustnicul îl trezește pe domnitor și îi arată niște luminițe în depărtare, afirmând ca acestea sunt îngeri care veghează un loc sacru.
Pentru a obține victoria în războiul pierdut, pustnicul cere construirea unui lăcaș sfânt în acel loc. O altă legendă spune că Ștefan cel Mare, profund impresionat de întâlnirea cu pustnicul și de viziunea acestuia, promite solemn construirea mănăstirii.
După refacerea oștii și câștigarea războiului, își ține promisiunea și construiește Mănăstirea Putna în mijlocul pustietății. Mai este și legenda care spune că la temelia mănăstirii, Ștefan cel Mare a îngropat o comoară fabuloasă, promițând că va fi dezgropată în ziua învierii sale din morți.
Pe lângă povestirile pline de mister, există și adevăruri istorice care completează povestea. Mănăstirea Putna a fost construită într-o zonă nelocuită, iar defrișarea acelei zone pentru a face loc construcției este atestată de descoperirile arheologice.
De asemenea, campania din 1462 a lui Ștefan cel Mare pentru recucerirea cetății Chilia reprezintă probabil sursa evenimentului pierdut și apoi câștigat menționat în legende. O altă legendă populară povestește cum Ștefan cel Mare și-a ales locul pentru construcția Mănăstirii Putna prin intermediul arcașilor săi.