Cum tratăm răgușeala la copii? Iată câteva sfaturi

Răgușeala la copii reprezintă o afecțiune destul de întâlnită, cu multiple cauze, frecvent asociată cu infecții virale sau bacteriene, precum laringita. Un specialist O.R.L. pediatru vă poate furniza informații detaliate despre acest aspect specific al sănătății copiilor.

Care sunt cauzele răgușelii

Cauza cea mai frecventă pentru răgușeala la copii, respectiv laringita acută, este inflamația mucoasei laringiene, declanșată de obicei de o infecție virală în tractul respirator superior. Această afecțiune se manifestă cel mai des la copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 6 ani, inclusiv la sugari, în special în perioadele de tranziție între anotimpuri. Factorii favorizanți pot include polipii nazali inflamați, expunerea la frig, umiditate crescută sau prezența alergiilor netratate.

Stirile PROTV

Care ar fi cauza prăbușirii avionului sud-coreean cu 181 de persoane la bord. Martorii spun că au auzit o explozie puternică

RomaniaTV

Se dau al 13-lea salariu și a 13-a pensie dacă ai acest tip de card! În ianuarie ar trebui să ai deja 1.500 de lei în plus. Se pregăteşte şi a 13-a alocaţie

Simptomele laringitei includ:

• Răgușeală
• Respirație dificilă
• Tuse uscată
• Disconfort general
• Stare de agitație

Laringita acută este adesea recunoscută de către părinți. Anamneza relevă că, de obicei, copilul se culcă într-o stare bună și se trezește confruntându-se cu dificultăți de respirație. În alte situații, boala apare în contextul unei infecții acute respiratorii, manifestându-se la două-trei zile de la debut, când pot apărea brusc disfonie și stridor.

13:41, 18 Dec 2024

FOTOCare este cel mai eficient tratament pentru gripa de tip A pe care îl poți face acasă?

Diagnosticul și tratamentul corespunzător sunt stabilite de către medicul de familie, pediatru sau specialist ORL, bazându-se pe investigațiile specifice, în funcție de tipul specific de laringită.

Tratament răgușeala copii

Tratamentul în cazul laringitei variază în funcție de forma și severitatea bolii:

Laringita acută simplă, care reprezintă cea mai ușoară formă de laringită, se tratează prin administrarea de aerosoli cu aer umidificat și prin asigurarea unui aport suplimentar de lichide pentru o hidratare corespunzătoare. În acest caz, nu este necesar tratament cu antibiotice sau corticoterapie.
În cazul laringitei striduloase, este recomandată administrarea de inhalații cu aer umidificat. De asemenea, se recomandă evitarea expunerii la aerul rece.

Nu este necesară administrarea de antibiotice și nici de corticoterapie. În caz de recidivă, poate fi luată în considerare adenoidectomia, adică îndepărtarea chirurgicală a polipilor.

În cazul laringitei acute subgloțice:

Pentru formele ușoare și moderate, tratamentul implică menținerea unei atmosfere umede, evitarea contactului cu aerul rece și administrarea corticoterapiei.

Pentru formele grave, în afară de tratamentul aplicat în cazurile ușoare, se instituie: oxigenoterapie, aerosoli cu substanțe simpatomimetice la intervale de 4-6 ore, hidratare intravenoasă, și, la nevoie, administrare de antibiotice. Formele severe necesită internare obligatorie.

În cazul laringitei acute supraglotice (epiglotita), tratamentul trebuie instituit imediat, iar copilul necesită internare la terapie intensivă. Anamneza trebuie realizată rapid și concis. Prioritare sunt asigurarea oxigenoterapiei și menținerea permeabilității căilor respiratorii, prin scurtcircuitarea laringelui (prin intubație traheală sau, dacă nu este posibil, prin traheostomie). Se instituie corticoterapie intravenoasă sau intramusculară și, rapid, tratament antibiotic pe cale intravenoasă.

Eficiența siropurilor de tuse este un subiect intens discutat de către specialiști. În cazul tusei uscate, unele siropuri inhibă centrul nervos al tusei din creier. Deși copilul nu mai tușește, nu poate elimina secrețiile acumulate în căile respiratorii, existând riscul de înec. De aceea, aceste siropuri nu sunt indicate înaintea vârstei de șase ani. Pentru tusea productivă, există siropuri mucolitice, care acționează prin fluidificarea secrețiilor bronșice și facilitează expectorația. Nici acestea nu sunt recomandate până la vârsta de șase ani, deoarece copiii nu au dezvoltată capacitatea de a expectora și există riscul de înec.