Cum se produce cutremurul? Tot ce trebuie să știi despre acest fenomen

Deși este un fenomen pe care nu poți să-l preconizezi, cum se produce cutremurul? Acestea sunt puternice și imprevizibile și fascinează, dar și înspăimântează oamenii de-a lungul timpului.

În termeni simplu, un cutremur reprezintă o mișcare bruscă și rapidă a scoarței terestre, care provoacă daune semnificative infrastructurii și, uneori, poate duce la pierderi de vieți omenești. Pentru a înțelege cum se produce un cutremur, este necesară examinarea structurii interne a Pământului și procesele geologice implicate.

Cum se produce cutremurul

Pământul este alcătuit din mai multe straturi: nucleul intern și extern, mantaua și scoarța terestră. Scoarța terestră, stratul exterior al planetei, este fragmentată în bucăți mari numite plăci tectonice. Aceste plăci plutesc pe un strat semi-fluid al mantalei, numit astenosferă, și sunt în continuă mișcare. Mișcarea plăcilor tectonice este extrem de lentă, de ordinul centimetrilor pe an, dar are un impact major asupra formării reliefului și producerii cutremurelor.

Stirile PROTV

EXCLUSIV. Reacția lui Marcel Ciolacu în scandalul zborurilor plătite de Nordis: „Nu am văzut până acum un astfel de document”

RomaniaTV

Fiica secretă a lui Prigoană. Cine este misterioasa tânără pe care voia să o înfieze. ''Îmi spunea că ar vrea să locuiesc cu el''

Plăcile tectonice pot interacționa între ele în trei moduri principale:

Divergență: Plăcile se îndepărtează una de cealaltă, lăsând loc magmei să urce și să formeze noi porțiuni de scoarță.

Convergență: Plăcile se ciocnesc, iar una dintre ele poate fi împinsă sub cealaltă, proces numit subducție.

Translare: Plăcile alunecă una pe lângă cealaltă, provocând frecare și tensiune.

Cutremurele apar, de obicei, în aceste zone de interacțiune dintre plăci, denumite falii. Atunci când tensiunea acumulată de mișcarea plăcilor devine prea mare pentru a fi suportată de scoarța terestră, acestea cedează, eliberând o cantitate uriașă de energie sub formă de unde seismice.

Mișcarea continuă a plăcilor tectonice nu este uniformă sau lină. De multe ori, plăcile rămân blocate din cauza frecării între ele, ceea ce duce la acumularea de tensiune. Această tensiune poate persista timp de ani sau chiar secole. La un moment dat, tensiunea devine atât de mare încât plăcile cedează brusc, iar tensiunea acumulată este eliberată rapid, declanșând cutremurul.

Epicentrul cutremurului este punctul de la suprafață situat direct deasupra locului din scoarța terestră unde a avut loc eliberarea de energie, numit hipocentru sau focar. De la epicentru, undele seismice se propagă în toate direcțiile, afectând o arie mai mare sau mai mică, în funcție de intensitatea sau adâncimea cutremurului.

Tipuri de unde seismice

Când tensiunea acumulată este eliberată, ea generează unde seismice care se propagă prin scoarța terestră. Există două tipuri principale de unde seismice:

Undele P (primare): Acestea sunt undele de compresie care se propagă cel mai rapid și sunt primele detectate de seismografe. Ele pot călători prin toate tipurile de materiale (solide și lichide).

Undele S (secundare): Acestea sunt unde de forfecare, care se propagă mai lent decât undele P și nu pot călători prin lichide. Ele sunt responsabile pentru majoritatea pagubelor cauzate de cutremure.

Pe lângă aceste unde, cutremurele puternice pot genera și unde de suprafață, care se propagă de-a lungul scoarței terestre și pot produce distrugeri masive, mai ales în zonele urbane dens populate.

Cutremurele sunt măsurate în funcție de magnitudine și intensitate. Magnitudinea unui cutremur reprezintă cantitatea de energie eliberată în timpul seismului și este măsurată pe scara Richter sau scara momentului seismic. Aceasta este o măsură obiectivă, care nu depinde de efectele cutremurului asupra oamenilor sau construcțiilor.

Cutremurele sunt măsurate în funcție de magnitudine și intensitate. Magnitudinea unui cutremur reprezintă cantitatea de energie eliberată în timpul seismului și este măsurată pe scara Richter sau scara momentului seismic. Aceasta este o măsură obiectivă, care nu depinde de efectele cutremurului asupra oamenilor sau construcțiilor.

Intensitatea, pe de altă parte, se referă la efectele resimțite la suprafață și la pagubele produse. Ea poate varia semnificativ în funcție de distanța față de epicentru, adâncimea focarului și condițiile locale de teren. Scara Mercalli modificată este folosită pentru a evalua intensitatea cutremurului pe baza efectelor observabile, de la tremurături ușoare până la distrugeri totale.

Impactul unui cutremur asupra unei regiuni depinde de mai mulți factori, inclusiv adâncimea focarului, tipul de sol, densitatea populației și calitatea construcțiilor. De exemplu, cutremurele cu focar superficial, situate la o adâncime mai mică de 70 km, au tendința de a provoca mai multe daune decât cele cu focar adânc. De asemenea, solurile instabile, cum ar fi cele nisipoase sau aluvionare, pot amplifica undele seismice, crescând severitatea mișcărilor la suprafață.

Prin urmare, modul cum se produce cutremurul ține de fenomene naturale complexe, declanșate de mișcarea plăcilor tectonice și de acumularea de tensiune în scoarța terestră. Deși nu pot fi prezise cu exactitate, cunoașterea mecanismelor care stau la baza producerii lor ne ajută să ne pregătim mai bine și să reducem riscurile asociate cu aceste evenimente devastatoare.