Un feocromocitom este o tumoră rară care se formează în centrul uneia sau ambelor glande suprarenale. Tumora este alcătuită dintr-un anumit tip de celulă, numită cromafină, care produce și eliberează hormonii ce cauzează răspunsul de „luptă sau fugi”. De obicei, feocromocitomul afectează doar o glandă suprarenală, dar le poate distruge pe ambele. Uneori, există mai mult de o tumoră într-o glandă suprarenală.
Cele mai multe astfel de tumori sunt benigne, iar aproximativ 10 la sută până la 15 la sută din cazuri pot fi maligne.
Cum se manifestă un feocromocitom
Semnele unui feocromocitom apar atunci când tumora eliberează prea multă adrenalină (epinefrină) sau noradrenalină (norepinefrină) în sânge. Cu toate acestea, unele tumori nu produc adrenalina sau noradrenalina în exces, astfel că sunt asimptomatice. Semnele comune ale unei astfel de tumori includ hipertensiune arterială, dureri de cap, transpirație excesivă fără un motiv cunoscut, bătăi rapide, puternice sau neregulate ale inimii și senzația de tremur. Simptomele mai puțin frecvente includ dureri în piept și abdomen, paloare mai accentuată decât de obicei, greață și vărsături, diaree, constipație, o scădere extremă a tensiunii arteriale la ridicarea bruscă (hipotensiune ortostatică) și pierdere inexplicabilă în greutate. Este posibil să experimentezi semne de feocromocitom după anumite evenimente, iafectiunenclusiv daci ai o activitate fizică intensă, o leziune fizică sau stres emoțional intens. De poate manifesta și la naștere, atunci când ești supus anesteziei, unei intervenții chirurgicale sau consumi alimente bogate în tiramină, cum ar fi vinul roșu, ciocolata și brânza.
În majoritatea cazurilor de feocromocitom, cauza exactă este necunoscută și apare aleatoriu. Aproximativ 25 la sută până la 35 la sută dintre persoanele afectate au o afecțiune ereditară care este legată de feocromocitom, inclusiv sindromul neoplaziei endocrine multiple 2, tipurile A și B, boala Von Hippel-Lindau, neurofibromatoza tip 1, sindromul paragangliomului ereditar, diada Carney-Stratakis și triada Carney. Tumorile pot fi, de asemenea, cauzate de mutații ale uneia dintre cele cel puțin 10 gene diferite.
Cum se poate trata tumora
Deoarece un feocromocitom este o tumoră rară și, uneori, asimptomatică, poate fi dificil de diagnosticat. De obicei, medicii le identifică atunci când un test sau o procedură este efectuată dintr-un alt motiv și poate suspecta un diagnostic de feocromocitom după ce analizează o istorie medicală detaliată, inclusiv cazuri anterioare de feocromocitom în familie, o evaluare fizică și medicală amănunțită și anumite caracteristici ale simptomelor, cum ar fi atacurile paroxistice și hipertensiunea arterială care nu răspunde la tratamentul standard. Un specialist poate folosi teste și proceduri pentru a pune un diagnostic. Testul de urină de 24 de ore presupune colectarea urinei timp de 24 de ore pentru a măsura nivelul de catecolamine din urină. Substanțele care rezultă din descompunerea acestor hormoni sunt, de asemenea, măsurate. Cantități mai mari decât nivelurile normale pot fi un semn de feocromocitom, la fel și în cazul testelor din sânge. Tomografia computerizată (CT) este o procedură de imagistică ce realizează o serie de imagini cu raze X din diferite unghiuri pentru a oferi imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului. Un medic poate recomanda un CT sau un RMN (imagistică prin rezonanță magnetică) pentru a putea examina glandele suprarenale.
Cea mai bună opțiune de tratament este intervenția chirurgicală, atunci când este fezabilă. Opțiunile de tratament pentru un feocromocitom depind de mai mulți factori, inclusiv de dimensiunea tumorii, dacă este benignă sau malignă, dacă ai simptome de catecolamine care sunt mai mari decât normal, dacă tumora este într-o singură zonă sau s-a răspândit în alte părți ale corpului tău. În plus, un medic trebuie să știe dacă tumora a fost diagnosticată pentru prima dată sau a revenit și dacă ai un feocromocitom care cauzează simptome din cauza excesului de hormoni adrenalini. Ulterior, un specialist poate recomanda medicamente pentru a gestiona simptomele, cum ar fi cele care mențin tensiunea arterială și ritmul cardiac la niveluri normale, dar și medicamente care blochează efectul hormonilor în exces eliberați de glandele suprarenale. Intervenția chirurgicală, terapia cu radiații, chimioterapia, terapia de ablație, terapia de embolizare și terapia țintită sunt alte opțiuni de tratament pentru un feocromocitom.