Cum se acordă primul ajutor unei persoane care suferă un şoc anafilactic?

Şocul anafilactic este caracterizat de o reacţie severă a corpului uman. Aceasta apare imediat după ce o persoană intră în contact cu o substanţă la care este alergică. Reacția ce poate să apară în doar câteva secunde sau minute de la expunerea la un alergen poate pune în pericol viaţa persoanei afectate și conduce chiar la deces dacă nu este administrat imediat un tratament.

Primul ajutor în caz de şoc anafilactic

Substanţele şi evenimentele ce pot conduce cel mai des un şoc anafilactic sunt: veninul rezultat în urma unei înţepături de insecte, consumul de alune, ouă, fructe de mare, cereale sau lapte, administrarea unor medicamente sau anumite produse industriale chimice (cum ar fi cele din cauciuc ori unele textile).

Stirile PROTV

Anunțul făcut la 10 ani de la dispariția misterioasă a avionului Malaysia Airlines MH370, cu 239 de oameni la bord

RomaniaTV

WOW! Cum a apărut Dana Budeanu la concertul de colinde al Andrei, de la Sala Palatului. Artista i-a transmis și un mesaj

Simptomele anafilaxiei pot surveni în câteva secunde de la expunerea la alergen, la 15-30 de minute sau chiar la o oră sau mai mult după expunere.

Paşii care trebuie urmaţi de urgență după ce observaţi simptomele unui şoc anafilactic la o persoană din apropiere. Acest prim ajutor în cazul șocului poate salva de la deces pacientul.

– anunţaţi serviciile de urgenţă la telefon 112

– desfaceţi gulerul sau cravata victimei, ca şi cureaua sau alte obiecte de vestimentaţie strâmte

– ţineţi victimă în poziţie verticală dacă este posibil pentru a facilita respiraţia

– dacă victima are stări de vomă trebuie aşezată orizontal şi întoarsă spre lateral pentru a nu se înecă

– dacă intervine stopul respirator sunt indicate manevrele de resuscitare cardio-pulmonara

Dacă bănuiţi că o persoană suferă o reacţie anafilactică, este important să se ia următoarele măsuri de prim ajutor

– Sunaţi imediat la serviciul de urgenţă.

– Dacă pacientul dispune de un EpiPen, injectaţi imediat epinefrină. Aceasta poate fi injectata în exteriorul coapsei şi poate fi administrată printr-o ţesătură uşoară. Frecaţi locul pentru a îmbunătăţi absorbţia medicamentelor.

– Încercaţi să întindeţi persoană şi să-i ridicaţi picioarele dacă este posibil.

– Staţi cu bolnavul până când soseşte ajutorul.

– Dacă sunteţi instruiţi, iniţiaţi măsurile de prim ajutor specifice (tehnicile de resuscitare) în cazul în care persoană nu mai respira sau nu are puls.

Cum poate fi injectată epinefrina

Injecţia cu epinefrina poate fi administrată print-o îmbrăcăminte subţire, cum ar fi pantaloni, fusta, ciorapi. Articolele groase de îmbrăcăminte vor fi eliminate înainte de injectare. Se va injecta epinefrina doar dacă pacientul are un istoric de reacţii anafilactice sau sub îndrumarea unui furnizor de asistenţă medicală. După 10-15 minute, în cazul în care simptomele sunt semnificative, puteţi administra o altă doză de epinefrină. Chiar dacă reacţia dispare, bolnavul trebuie să meargă de urgenţă la o cameră de gardă.

„Alte tratamente care ar putea fi instituite sunt: administrarea de oxigen, de fluide, medicamente pentru uşurarea respiraţiei şi chiar epinefrină. Steroizii antihistaminici pot fi recomandaţi dar aceştia sunt utili în prima fază a anafilaxiei şi nu vor putea înlocui epinefrină. Cu toate acestea, aceştia pot fi mult mai utili în prevenirea unei reacţii recurente întârziate. Nu fiţi suprinsi dacă adrenalina vă oferă o stare de nesiguranţă şi accelerează pulsul. Aceste efecte secundare sunt normale şi nu sunt periculoase cu excepţia persoanelor care au probleme cardiace grave.”, potrivit specialiștilor.

Care sunt primele simptome ale şocului anafilactic

Semnele diferă de la persoana la persoană şi în funcţie de cauză, însă pot include: anxietate, puls rapid sau puls slab, înroşirea fetei sau a unor zone ale corpului, senzaţie de sufocare, umflarea limbii, strănut, tuse, erupţie la nivelul pielii, mâncărime, greaţă, vărsături, edem al feţei, crampe, dificultăţi de respiraţie, ameţeala şi/sau senzaţie de disconfort la înghiţire.

Cum recunoşti şocul anafilactic

Factori declanşatori pot fi caracteristici anumitor vârste. Alimentele sunt factorii declanşatori comuni la copii, adolescenţi şi adultul tânăr. Înţepăturile de insecte şi medicamentele sunt relativ comune la adulţii de vârstă mijlocie şi mai înaintată; în acest grup de vârsta o cauză comună o reprezintă şi anafilaxia idiopatică (fără cauză evidenta), un diagnostic de excludere.

Mulţi dintre factorii declanşatori sunt universali, dar există şi variaţii geografice:

– medicamentele – antibioticele (de ex. penicilinele), antiviralele, antimicoticele, antiinflamatoarele nesteroidiene, chimioterapicele şi altele, precum şi contaminanţi din anumite medicamente sau preparatele din plante; preparatele diagnostice de tipul substanţelor de contrast radiologice; medicamentele folosite perioperator: hipnotice, relaxante musculare, derivaţi opioizi, latex, preparate coloidale pentru înlocuire volemica; foarte rar vaccinurile împotriva unor infecţii;

– forma extremă a alergiei la frig, persoanele cu urticarie la frig având riscul ca la imersia în apă rece să dezvolte o reacţie generalizată;
latexul, în special în instituţiile medicale unde se găsesc echipamente din acest material precum măşti faciale, sonde endotraheale, mănuşi, catetere, garouri, fiole cu capac din cauciuc, etc., dar şi în afara acestora unde există mănuşi, jucării, echipament sportiv sau alte articole din cauciuc, prezervative, etc., sau chiar alimente care pot să reacţii încrucişate cu latexul precum banana, avocado, kiwi, castane, fructul pasiunii, etc.;

– alergenele ocupaţionale, cum ar fi veninul de albină pentru apicultori, latexul pentru persoanele din sistemul medical;

– neobişnuit – lichidul seminal pentru unele femei atopice;

– extrem de rar alergenele respiratorii precum particulele alimentare în aerosoli, polenul sau alergenele animale;

– anafilaxia idiopatică reprezintă diagnosticul de excludere atunci când nu poate fi identificat nici un factor declanşator în ciuda istoricului detaliat şi oricăror teste diagnostice disponibile aplicabile pentru fiecare pacient în parte.