Un narcisist suferă de o tulburare mintală ce afectează sentimentul de stimă de sine, identitatea acestuia și modul în care se tratează pe sine și pe ceilalți. Este mai mult decât aroganță sau egoism, iar în cele mai grave cazuri, aceste persoane se pot lupta cu sentimente de eșec sau respingere, punând în pericol propria sănătate și bunăstare.
A avea tulburare de personalitate narcisistă înseamnă că ai o nevoie excesivă de a-i impresiona pe alții sau de a te simți important. Aceasta poate fi suficient de puternică pentru a determina comportamente dăunătoare pentru tine și pe cei din jurul tău.
Cum să recunoști un narcisist
Simptomele pe care le experimentează un narcisist se învârt în jurul gândurilor, sentimentelor și acțiunilor. Aceste persoane îți supraestimează capacitățile, se lăudă sau exagerează realizările lor. Frecvent, au fantezii despre succes, putere, dragoste și împlinire personală. Cred că sunt superioare, speciale sau unice și că ar trebui să se asocieze doar cu cei pe care îi consideră demni. Totuși, au nevoie de admirație pentru că au o stimă de sine fragilă și îndoieli frecvente, fiind preocupate de ce cred ceilalți despre ei, și sunt furioase atunci când oamenii nu le satisfac dorințele. Au o predispoziție de a-i exploata pe alții, conștient sau nu, formând prietenii sau relații cu persoane care le cresc statutul, profitând deliberat din motive egoiste. În plus, se observă lipsa de empatie în cazul acestora, deoarece pot spune lucruri care i-ar putea răni pe cei din jur, văzând sentimentele, nevoile sau dorințele altora ca pe un semn de slăbiciune, la fel ca în unele cazuri de schizofrenie. Frecvent, experimentează sentimente de invidie față de alții, mai ales când au succes, încercând să diminueze realizările altora. Aroganța și aerul de superioritate le sunt specifice, comportându-se într-un mod disprețuitor și vorbind sau acționând condescendent.
Tulburarea de personalitate narcisistă este o afecțiune mintală, însă experții nu sunt exact siguri de motivele care stau la baza acesteia. Adesea, un narcisist are diferențe subtile în structura creierului, dar știu cu certitudine dacă aceasta este cauza. Totuși, aceste persoane au mai multe șanse să aibă părinți sau rude apropiate care suferă de aceeași afecțiune. Copiii pot observa, imita și învăța trăsături și comportamente care pot dezvolta tulburarea. În plus, este posibil să existe o legătură între experiențele negative din copilărie. Trauma, respingerea, neglijarea și lipsa de sprijin în timpul copilăriei pot contribui toate la dezvoltarea trăsăturilor narcisiste. Răsfățul excesiv și un stil de parenting supraprotector pot forma un individ care ajunge să aștepte și să ceară același tratament pe care l-a primit în perioada de formare. De asemenea, poate împiedica un copil să învețe să își regleze propriile sentimente și emoții, ceea ce poate contribui la dificultăți în controlarea trăirilor atunci când lucrurile nu decurg așa cum își doresc.
Cum se poate trata tulburarea de personalitate
Un specialist, de obicei un medic psihiatru sau psiholog, poate diagnostica tulburarea de personalitate narcisistă discutând cu tine și punând întrebări despre viața și interacțiunile cu ceilalți, în special cu familia și prietenii. De asemenea, poate diagnostica afecțiuni conexe sau pot pune întrebări pentru a exclude simptome sau efecte similare.
Tratamentul pentru un narcisist implică, de obicei, o formă de terapie pentru sănătatea mintală. Unele dintre tipurile de psihoterapie utilizate cel mai frecvent includ, dar nu se limitează, la terapia comportamental dialectică, terapia cognitiv-comportamentală, terapia metacognitivă, terapia de grup și terapia de cuplu sau familială. Pentru că există atât de multe metode, un specialist din domeniul sănătății mintale este cea mai bună persoană care să vă ofere mai multe informații despre diferitele tipuri. De asemenea, este cel care poate răspunde la orice întrebări ai despre cum funcționează aceste abordări și poate recomanda un tip care se potrivește cel mai bine nevoilor tale. Nu există medicamente care să trateze direct tulburarea, dar pot trata simptomele care apar în condiții înrudite, cum ar fi anxietatea sau depresia.
Poți reduce riscul ca un copil să dezvolte afecțiunea prin modul în care îl crești, astfel că este important să găsești o soluție pentru a îți adapta stilul de parenting la situații specifice. Un pediatru te poate ghida în privința aceasta sau îți poate recomanda un specialist în dezvoltarea psihologică a copiilor, astfel încât să nu devină narcisist.