Cum să combați hidronefroza. Remedii împotriva umflării rinichilor

Hidronefroza sau dilatarea tractului urinar superior este o afecțiune în care ceva împiedică urina să curgă de la rinichi spre vezica urinară. Când se întâmplă acest lucru, unul sau ambii rinichi se umflă. Afecțiunea poate duce la pierderea funcției renale sau la insuficiență renală. Cu toate acestea, tratamentul prompt reduce riscul de complicații pe termen lung.

În funcție de felul în care se manifestă, afecțiunea poate fi bruscă sau cronică, parțială sau completă, unilaterală sau bilaterală. De asemenea, poate varia în severitate, de la umflături ușoare la unele severe.

RomaniaTV

Simion a mințit și cu nevasta. Și-a schimbat soția cu 2 luni înainte de nuntă. Cine este și cum arată femeia căreia Ilinca i-a luat locul

Observatornews.ro

Economia României creşte cu 0,2%, cea a Bulgariei cu 3%. Explicaţia lui Iancu Guda: "Poate să urmeze un haos"

Hidronefroza, simptome și cauze

În ceea ce privește dilatarea tractului urinar superior, simptomele depind de cauză, însă de obicei nu se manifestă. Totuși, când apar, acestea pot include dureri bruște sau intense în laterale, abdomen sau spate, greață sau vărsături, urinare dureroasă, sânge în urină, infecție a tractului urinar sau incapacitatea de a goli complet vezica. Șansele de a dezvolta o infecție cresc dacă te confrunți cu hidronefroză, deoarece urina este prinsă în corp, lucru ce poate duce la creșterea bacteriilor în tractul urinar. Simptomele includ febră, frisoane și senzație de oboseală, senzație de durere sau arsură când urinezi și urină tulbure.

10:16

FOTO Ce înseamnă dislipidemia? Iată tot ce trebuie să știi despre acest factor de risc foarte important pentru sănătate

13:42, 08 May 2025

FOTO Cum arată „cea mai păroasă fată din lume” după ce s-a bărbierit. Tânăra s-a transformat radical

Cea mai frecventă cauză este reprezentată de blocarea sau obstrucția într-o parte a tractului urinar. La adulți, condițiile care cel mai frecvent provoacă hidronefroza includ pietre ce pot rămâne blocate în rinichi sau în tractul urinar, obstrucția ureterală, tumori în vezica urinară, glanda prostatică, uter sau alte organe care fac parte din tractul urinar sau sunt situate în apropierea acestuia, hiperplazia prostatică benignă și îngustarea tractului urinar din cauza leziunilor, infecțiilor, tulburărilor de naștere sau intervențiilor chirurgicale. De asemenea, alte cauze includ problemele nervoase sau musculare ce pot afecta rinichii sau ureterele, retenția urinară, refluxul vezico-ureteral, când urina curge înapoi din vezică în rinichi, și ureterocelul. În cazul femeilor, hidronefroza poate apărea ca urmare a sarcinii, pe măsură ce uterul tău se extinde, se poate manifesta prolapsul uterin, o afecțiune în care uterul coboară sau alunecă din poziția sa normală, sau cistocele. La sugari, hidronefroza antenatală se poate manifesta din cauza unei creșteri a cantității de urină pe care fătul o produce, a unei obstrucții în fluxul de urină la un anumit punct în tractul urinar și a unui reflux de urină.

Remedii împotriva umflării rinichilor

Un diagnostic precoce este important, deoarece hidronefroza poate cauza daune pe termen lung rinichilor. Astfel, un specialist te va întreba despre orice simptome pe care le ai și va examina zona din apropierea rinichilor și vezicii urinare pentru sensibilitate sau umflare. Este posibil să te întrebe despre istoricul medical și despre cel al familiei. Bărbații pot avea nevoie de un examen rectal pentru a determina dacă prostata lor este mărită, în timp ce femeile ar putea face un examen pelvian pentru a evalua dacă există probleme cu uterul sau ovarele lor. O hemoleucogramă completă poate determina dacă există o infecție, iar alte teste ale funcției renale, inclusiv creatinina, rata de filtrare glomerulară estimată (eGFR) și azotul uric din sânge, pot fi, de asemenea, efectuate. Principala examinare imagistică este ecografia. O tomografie computerizată sau o rezonanță magnetică poate fi necesară. Un medic poate detecta hidronefroza la un făt încă din primul trimestru printr-o ecografie. De obicei, este descoperită în timpul unei ecografii de 20 de săptămâni. Un diagnostic în acest moment înseamnă, de obicei, că părintele biologic are nevoie de ecografii suplimentare pentru a monitoriza fătul. Cu toate acestea, majoritatea cazurilor se rezolvă de la sine.

Scopul tratamentului este de a restabili fluxul de urină din rinichi și de a reduce umflarea și presiunea. Măsurile depind de afecțiunea de bază, deoarece aceasta este problema principală. Uneori, cazurile ușoare se rezolvă de la sine, alteori, medicul poate recomanda o perioadă de așteptare. Chirurgia este o altă opțiune pe care o poate lua în considerare. Dacă hidronefroza este bruscă și cauzată de o obstrucție, poate introduce un tub de nefrostomie prin piele în rinichi pentru a drena excesul de urină. De asemenea, poate folosi un tub de plastic moale, numit stent ureteral, pentru a menține ureterele deschise, ceea ce permite urinei să curgă așa cum ar trebui. Dacă pietrele din rinichi sau uretere sunt cauza, opțiunile de tratament pot include litotriția cu unde de șoc. Aceasta este cea mai comună metodă de tratare, iar undele de șoc de înaltă energie descompun pietrele în praf sau fragmente mai mici pentru a putea ieși din corp. Când sunt foarte mari sau dificil de îndepărtat, poate fi nevoit să le îndepărteze prin intervenție chirurgicală. De asemenea, s-ar putea să ai nevoie de operație în cazul tumorilor, țesutului cicatricial sau altor tipuri de blocaje. Dacă aveți o infecție a tractului urinar sau tractul urinar este îngustat din cauza uneia, medicul dumneavoastră va prescrie antibiotice pentru a trata cauza care provoacă hidronefroza.