Cum reușeau bunicii noștri să țină post? Părintele Calistrat Chifan: „O zi întreagă de post negru se socotea un bănuț de aur la Dumnezeu” – VIDEO

Părintele Calistrat Chifan de la Mănăstirea Vlădiceni din Iași a vorbit, la BZI LIVE, despre programul de post pe care îl aveau bunicii noștri. Duhovnicul a dezvăluit ce delicatesă pregătea bunica sa, atunci când era copil.

Postul constituie o faptă de virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței. Mai mult, postul este considerat o formă de pocăință, un mijloc de mântuire.

Mulți credincioși sunt de părere că postul este un mijloc de desăvârșire, de omorâre a dorinței trupești, un semn văzut al râvnei și al sârguinței noastre spre asemănarea cu Dumnezeu și cu îngerii, care nu au nevoie de hrană.

Stirile PROTV

Incendiu puternic la mai multe magazine din București. A fost emis mesaj RO-Alert, din cauza degajărilor de fum. FOTO

RomaniaTV

Scandal monstru după ce Aura Șova a câștigat Vocea României 2024. Acuzațiile dure au bombardat internetul: “Să vă fie rușine!”

„Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană – scrie Sf. Simeon al Tesalonicului. Este viață și petrecere îngerească, pentru că îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta hrănindu-se, ne-a făcut morți și izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului”, scrie doxologia.ro.

Cum reușeau bunicii noștri să țină post? Părintele Calistrat Chifan: „Luai o bucățică de mămăligă, puneai un castron de borș din ăla, iar, ca delicatesă, îți puneai într-o cană de lut două polonice de compot”

Părintele Calistrat a povestit, în emisiunea BZI LIVE, cum proceda bunica sa, atunci când se afla în post. Ea lua o oală mare de lut, o umplea cu apă clocotită, o așeza pe marginea plitei și punea: un castron de mere uscate, unul de pere uscate și altul de prune sau de cireșe uscate. Mai adăuga, cu strictețe, două linguri de zahăr, iar, pentru mai multă savoare, punea două crenguțe de mentă sau foarte puțină esență de rom.

„Bunicii noștri efectuau următorul program în post. Bătrâna cobora o oală mare de lut, legată cu sârmă, avea un fel de plasă pe ea să nu crape, o umple cu apă clocotită, o punea pe marginea plitei și, de exemplu, punea: un castron de mere uscate, un castron de pere uscate, un castron de prune uscate sau o jumătate de castron de cireșe uscate, de alea amare. Ei, când le punea în apa aia, mai punea, cu mare strictețe, două linguri de zahăr, și singurul lucru care se punea să aibă gust bun erau două crenguțe de mentă sau foarte puțină esență de rom.

Și oala aia de zece litri stătea pe marginea plitei, în timp ce făcea mâncare: o ciorbă de legume, o mămăligă sau o ciorbă de cartofi, o ciorbă de fasole sau o ciorbă de altceva. Oala aia fierbea tot timpul acolo. Și luai o bucățică de mămăligă, puneai un castron de borș din ăla, iar ca supliment, ca delicatesă, îți puneai într-o cană de lut două polonice de compot din ăla din fructe. Și îl savurai, mai luai două linguri, mai stăteai, mai făceai ceva, iar mai luai două linguri, să te simți bine. Și pur și simplu compotul ăla te delecta.”, a declarat părintele Calistrat Chifan la BZI LIVE.

Îndrăgitul duhovnic a mărturisit că, în post, foarte bună este o bucată de mămăligă rece, cu o ceapă strivită și cu două fasole fierte sau doi cartofi. El recomandă să nu se pună accent pe gusturi, mirosuri, plăceri și să nu se facă mari cantități de mâncare, deoarece nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm pentru a trăi.

„Ai mâncat o bucată de mămăligă rece, cu o ceapă strivită și cu două fasole fierte sau doi cartofi, pe care ai pus un pic de sare și ești sătul. Deci ăsta e un post propriu-zis. Scoatem tot ce înseamnă gastronomia, deci nu punem accent pe gusturi, mirosuri, plăceri, parfumuri, nu facem cantități, pentru că nu trăim ca să mâncăm, mâncăm ca să trăim și la modul propriu-zis, în post mai era și acest joc duhovnicesc: „Ia să vedem cine poate posti până la 3, fără să guști nimic”, „Ia să vedem cine poate posti la 6”, „Ia să vedem cine poate până la 9 seara”. Adică o zi întreagă de post negru se socotea un bănuț de aur la Dumnezeu. Și era această întrecere, pe care o învingeai, să spunem, dacă erai foarte, foarte neputincios și nu aveai putere cu o cănuță de ceai, ca să nu stea stomacul gol pe seară, să nu roadă în gol. Și răbdai până a doua zi și se numea post negru.”, a mai spus părintele Calistrat.

Părintele Calistrat Chifan: „Asta e sănătatea postului”

Părintele Calistrat și-a amintit de o femeie foarte evlavioasă, bunica Maria, care ținea posturile cu sfințenie și care a murit la 88 de ani, fără să aibă probleme de sănătate.

„Îmi amintesc, cu ani în urmă, la mănăstire, când eram la Bârnova, era o femeie, bunica Maria, îmi spunea: „Sunt așa de supărată, din greșeală, nu am fost atentă, și am băgat lingura cu ulei în mâncarea fără untdelemn și m-am căit toată ziua”. Și am zis, vai, să nu mai faci așa niciodată. Și cât credeți că a trăit? 88 de ani și nu a murit cu pamperși, cu perfuzii, cu pastile, din picioare. S-a dus bătrâna la biserică, s-a împărtășit, s-a întors acasă și a murit. Asta e sănătatea postului.”, a declarat părintele Calistrat în emisiunea BZI LIVE.