Cum putem deosebi ciupercile comestibile de cele otravitoare. Sfaturi pentru culegatorii de ciuperci

In general, ciupercile se pot recunoaste dupa forma, culoare, miros, dupa locul unde cresc si substratul pe care cresc. Se intampla, insa, ca in unele stadii de crestere, si de regula in stadiu tanar, forma ciupercilor comestibile sa fie asemanatoare cu a celor otravitoare. De exemplu, buretele viperei, o ciuperca foarte toxica, se poate confunda cand iese din sol cu craita, sau cu ciuperca alba de padure avand tot forma unui ou alb. De aceea, se recomanda a nu se recolta decat ciuperci bine cunoscute si verificate ca fiind comestibile.

De asemenea, nu trebuie recoltate ciupercile comestibile, dar batrane, cu carnea moale si miros neplacut. Acestea pot deveni indigeste sau chiar otravitoare din cauza toxinelor ce se formeaza prin alterarea componentilor nutritivi.

Stirile PROTV

The Guardian: Alegătorii din România sunt furioşi. Ce urmează după victoria şocantă a ultranaţionalistului în primul tur

RomaniaTV

Ce se întâmplă cu Adela Popescu și Radu Vâlcan. Nimeni nu se aștepta la asta. ''Foarte greu''

Multa vreme s-au folosit unele analize empirice, socotite infailibile, asupra comestibilitatii ciupercilor. Astfel se cufunda in apa in care fierbeau ciupercile o lingura de argint sau se fierbea odata cu ciupercile o coaja de ceapa. Daca lingurita sau coaja de ceapa se innegreau, se aruncau ciupercile socotite ca fiind otravitoare. De fapt, adevarul este ca unele ciuperci, otravitoare sau comestibile, continand sulf innegresc lingurita de argint sau coaja de ceapa. Ca atare, folosirea acestui procedeu nestiintific de verificare a toxicitatii ciupercilor poate duce la rezultate false, cu totul neindicate.

Tot ca procedeu neindicat pentru controlul ciupercilor este si impartirea lor in otravitoare sau comestibile in functie de schimbarea culorii carnii la rupere sau apasare cu degetul. Multe ciuperci comestibile isi schimba astfel culoarea (de exemplu carnea rascovului se coloreaza in zona taierii in verde, a buretelui dulce in brun, iar a hribului tiganesc in albastru). Aceasta modificare a culorii se datoreaza nu toxinelor cum se considera gresit, ci oxidarii substantelor colorante ce intra in compozitia chimica a ciupercilor.

Recomandari pentru culegatorii de ciuperci

– sa se recolteze numai ciupercile bine cunoscute ca fiind comestibile si dintre acestea numai plarele tinere, tari, sanatoase, cu miros placut;

– inainte de folosire sa se fiarba ciupercile timp de 15 minute in apa cu putina sare, aruncandu-se apa in care au fiert. Prin fierbere, o parte din toxine se distrug.

– sa se consume cantitati mari de preparate cu ciuperci. Consumul abuziv de ciuperci poate sa duca la indigestii rebele, in special la persoanele cu intoleranta la anumite alimente, fiind greu digerabile.

Specii de ciuperci comestibile

Hribii sau manatarcile (Boletus edulis) au palaria de culoare castanie-bruna, cresc pe sol, primavara, vara, toamna, izolate sau in grupuri, in paduri de foioase si de conifere, in luminisuri. Pentru a nu fi confundate cu alte specii necomestibile, se recomanda sa nu se recolteze exemplare mici.

Galbiorii sau buretii galbeni (Cantharellus cibarius) au culoarea galbenusului de ou. Carnea galbiorilor este alba in interior, galbena-aurie spre exterior. Este una dintre ciupercile care rareori sunt atacate de daunatori. Galbiorii cresc in grupuri, prin paduri umbroase si umede de rasinoase si de foioase.

Ghebele (Armillaria mellea) au palaria la maturitate aproape plana, cu mici solzisori bruni, asezati in cercuri. Pe picior, la o mica distanta de palarie se afla un inel cu marginile rasfrante in jos. Este des intalnita pe cioatele de stejar, fag si brad sau pe resturi lemnoase. Ghebele apar toamna in tufe mari formate din mai multe exemplare.

Pe langa acestea mai sunt alte multe specii de ciuperci: Creasta cocosului (Clavaria flava), Ciuperca de camp (Psalliota arvensis), Craitele (Amanita caesarea), Pleurotus, trufele etc.

Daca vrem sa culegem singuri ciuperci trebuie sa fim atenti la aceste detalii, care ne indica speciile comestibile:

– hribii au palaria castanie-bruna, cresc pe sol in luminisurile din padurile de conifere sau foioase.

– galbiorii sau buretii galbeni au culoarea galbenusului de ou la exterior si carnea alba la interior. Cresc in grupuri, in padurile umbroase si umede.

– ghebele au la maturitate palaria aproape plana, cu mici solzi bruni, dispusi in cercuri. Pe picior au un inel cu marginile in jos. Aceste ciuperci apar toamna in tufe mari, cu multe exemplare.

Ciupercile otravitoare sunt viu colorate

Dintre cele mai periculoase ciuperci mentionam: Buretele pestrit sau muscarita (Amanita muscaria), care are palaria ca un clopot bombat, iar spre maturitate devine aproape plana. Culoarea palariei este rosie, cu scame albe, ce se iau usor cu unghia. Creste in luminisuri de paduri de conifere si de foioase. Semnele intoxicatiei se manifesta prin greata, ameteala, pierderea cunostintei, un fel de betie, uneori cu delir furios.

Buretele viperei (Amanita phalloides) are culoarea verzuie sau maslinie. Carnea este alba, cu miros urat mai ales la ciupercile batrane. Creste prin padurile de rasinoase si foioase, prin tufisuri, din iunie pana in octombrie. Simptomele intoxicatiei cu aceasta ciuperca apar tarziu (dupa 10-12 ore).

Buretele panterei (Amanita pantherina) are suprafata palariei de culoare brun-deschis sau brun-cenusiu, lipicioasa pe timp umed, prezinta solzi albi. Creste in padurile de foioase si rasinoase din iulie si pana in octombrie. Este extrem de toxica.

Hribul tiganesc sau Buretele dracului (Boletus satanas) are palaria de 10-15 cm diametru, de culoare alb-cenusie, apoi ruginie palid sau putin verzui. Piciorul are o retea rosie ca sangele in partea de sus. Carnea este alba sau alb-galbuie. Creste vara prin pasuni, tufisuri si in poienile din padure.

Asemanari intre ciuperci comestibile si otravitoare

Exista unele specii otravitoare care se aseamana atat de tare cu cele comestibile incat pot fi confundate cu usurinta chiar si de catre experti.

Agaricus silvicola, adica ciuperca de padure, este confundata deseori cu ciupercile otravitoare din specia Amanitae.

Hribul pucios, comestibil, se poate confunda cu Fierea padurii (Tylopilus felleus).

Buretele de lamaie poate fi confundat cu buretele viperei, iar ghebele tomnatice cu gheba pucioasa.